Heart's Drug | JJK

♡Capitolul 9♡

~ 𝐈 𝐝𝐨𝐧'𝐭 𝐭𝐡𝐢𝐧𝐤 𝐈 𝐰𝐚𝐧𝐭 𝐭𝐡𝐢𝐬 ~

| MIRUNA |

Cobor din mașină și privesc înalta clădire a conservatorului. Ies din mașină, după aceea, trântesc portiera, punându-mi geanta pe umăr.

Nu credeam că voi mai ajunge să pășesc vreodată pe coridoarele lui ca o studentă...

Înghit în sec, din cauza emoțiilor ce se adună brusc, însă decid să nu mai pierd timpul și să mă îndrept către intrare.

Odată ajunsă înăuntru, toate privirile se ațintesc
asupra mea. Încerc să ignor și să pretind că totul este în regulă, dar sinceră să fiu mă intimidează al naibii de tare.

Datorită șușotelilor ce se aud din stânga și din dreapta, îmi dau seama că toți cei prezenți mă cunosc deja destul de bine. Știu că am studiat aici, că am plecat în America și bineînțeles, știu și de succesul meu.

Am ignorat în continuare toate acestea, până când zâmbetul mi se mărește. Undeva lângă sala mare, stă un grup vechi de prieteni, și colegi în același timp. Fără să mai trag de timp, mă îndrept către ei, luându-i prin surprindere.

Par fericiți să mă vadă, judecând după tonele de întrebări ce mi le adresează. Mă înțeleg cu ei, fapt ce mă bucură. Am experimentat 'dușmănia' între colegi și pot spune că e un film de groază. De aceea sunt mai mult decât fericită să îi am pe ei.

"Miruna, draga mea!" Aud o voce extrem de familiară ce venea din spatele meu.

"Doamna Lee!" Exclam și eu, întorcându-mi privirea către ea și îmbrățișând-o strâns.

"Buna dimineața, doamna. Suntem și noi prezenți." Spune unul dintre colegii mei ce era mai glumeț.

"V-am văzut și pe voi, nu va faceți griji, doar că pe Miruna n-am mai văzut-o de ceva timp." Se justifică femeia, Miruna chicotind. "Avem curs împreună?"

"Da. In exact 10 minute." Îi răspunde același coleg.

"Bine, dragilor, ne vedem acolo atunci." Ne spune profa, plecând.

În curând, cursul începe, eu stând acum undeva în spate, acompaniată de prieteni. M-am revăzut ușor, ușor cu toți, simțindu-mă din nou acasă.

Cu toate acestea, un gând îmi macină creierul: Unde sunt Melisa și Rose?

"Bună dimineața!" Ne salută doamna Lee, zâmbind, odată ce intră in sală. "Ce faceți?" Continuă ea să întrebe.

Ceea ce îmi place la ea, este că reprezintă stilul unui profesor ce iubește ceea ce face. Vine cu drag la conservator și ne învață cu plăcere de fiecare dată. Se atașează de noi, studenții ei, și crează o legătură strânsă, de prietenie.

"După cum ați văzut, începând de astăzi ni s-a alăturat o veche și îndrăgita studentă a conservatorului." Spune profa, arătând către mine. "Vă rog să o primiți cu brațele deschse și să o faceți să se simtă ca acasă." Adaugă ea, eu zâmbind sfios.

Un ropot de aplauze se aude de undeva din spatele clasei, colegii mei fiind foarte entuziasmați de revederea mea. Am zâmbit și m-am bucurat de atenție.