ASA TATA, ASA FIU

18

- Unica mea iubire... te rog sa ma ierti... Am soptit eu... incruntandu-ma. - Iarta-ma pentru toti anii astia... Iarta-ma pentru nebunia mea...

- Edmond, dragul meu iubit... Te rog... Nu! Nu iti mai cere iertare! Ai facut-o de atatea ori deja... Nu o mai face daca nu vrei sa incep si eu... Eu vreau sa iti multumesc ca existi... Ca m-ai iubit de la zece ani... Ca nu mai urat... Ca nu m-ai schimbat cu alta... Ca ai crezut in mine si in dragostea mea... Ca ti-ai permis sa speri... si ca ai facut compromisuri... ca sa pastrezi iubirea noastra... Ca nu te-ai dat batut... Ca ai gasit solutii si ca m-ai tinut aproape... Ca nu ai renuntat la planul tau sa te razbuni pe mine, cand nu ai mai vrut sa o faci... Asta ne-a apropiat, de fapt... Edmond...

Era prin ianuarie, cand, asa cum i-am promis Dariei, eram cu ea, cu Darius, care a decis ca era vremea sa simta si el viata din cluburi si cu iubirea mea la o masa in clubul oradean unde o cunoscusem pe sora mea... Radeam veseli... Carmen, imi sedea in brate... cu dezinvoltura... fara sa simta jena si savuram o gluma de-a Dariei...

Apoi ne-am facut toti un selfie si am postat-o fiecare pe paginile noastre de Facebook... Cu etichetari... si locatie bineinteles... Apoi am inceput sa ne distram de comentariile primite de fiecare... Ne-am simtit bine... Liberi... Am savurat atmosfera... Carmen se distra de minune la comentariile fetelor pe care le aveam pe adresa facuta acum doi ani jumate... Nu o stersesem. Ea mi-a spus ca nu o deranjeaza sa pastrez acea adresa... din moment ce avea acces total la ea. Asa ca acum savura sa reactioneze la aceste comentarii.

Asta a fost atmosfera cand, de masa noastra s-a apropiat o domnisoara blonda... care mi s-a parut cunoscuta... insa inca nu mi-am amintit cu ce ocazie o intalnisem... Stiam ca doar dintr-un club as fi putut-o cunoaste, insa chiar nu mi-am amintit de unde o stiu...

Asadar, s-a apropiat zambind... Darius a fost cel care a vorbit prima data:

- Uau! Nicola? Ce faci, fata, pe aici?

- Salut, Darius! Ce surpriza, saluta ea, zambind acum mult mai larg... - Nu m-am asteptat sa te vad intr-un club! Sincer!

- Da! Tu ma stii doar din laboratorul de informatica!

- Da! Tu? Soarece de biblioteca sa fii in clubul asta? Tare!

- Haide, acum! Nicola! Nu sunt un soarece de biblioteca! Se ofensa, Darius... incruntandu-se usor. – Dar, hai sa-ti fac cunostinta cu sora mea, cu fratele meu si iubita lui.

Fata a dat mana cu noi toti... iar eu nu am putut scapa de sentimentul ca o cunosteam foarte bine pe fata asta, dar nu stiam de unde... si ma enerva intr-un fel starea in care ma bagase faptul ca nu imi aminteam cu ce ocazie ne-am intalnit...

- Nicola, esti singura? intreba Darius, pe neasteptate...

- Nu... Sunt cu niste fete... si cu fratele meu... si trei baieti de la bloc... Dar am vazut postarea ta si am vrut sa ma conving ca esti chiar tu aici...

Am privit-o cu atentie... apoi l-am privit pe Darius... si iar pe fata... si am zambit fara sa vreau... Hm! Mi se pare mie sau era ceva acolo? Nu! Nu mi se pare... Era acolo acel ceva... Apoi, privirea ei s-a intors direct spre mine.

- Nu ma mai cunosti, asa-i?

Am privit-o intrebator... Deci chiar ne-am intalnit la un moment dat. Insa nu am continuat sa imi fortez memoria cand Carmen a devenit mult mai atenta... la fata din fata noastra... Apoi m-a privit pe mine... intrebator, cu fruntea incretita... Am decis sa ii vorbesc fetei. Trebuia sa aflu de unde o cunosc si asta cat mai repede. Pana cand iubirea mea nu intra la banuieli in ceea ce ma priveste...

- De cand te-ai apropiat de masa noastra, am stiut ca te cunosc de undeva... Dar... crede-ma, nu imi amintesc de unde... Scuze... Nu vreau sa te ofensez... Dar chiar nu pot sa imi amintesc de unde te cunosc...