ASA TATA, ASA FIU

44

- Serios?

- Da! Asa mi-a spus. A avut curajul asta! Sa se puna cu toti. Si Tudor mi-a zis ca cei din orasul ala se temeau de el. Asa ca, iata-ma! Asta fac si eu! am zambit eu stramb de data asta.

- Ti-a spus de ce a facut el la balul ala, ceea ce a facut?

- Nu!

- Ei vezi?! Cine stie de ce a facut el asta atunci?! Poate ca a aparat si el pe cineva, asa ca si tine!

- Eh! Vor fi multe de aflat peste noua ani! Pentru ca raman la planul meu! Asa voi ajunge la el. Prin fiica lui! Dupa aceea vedem noi ce va fi!

- Ok! Hai sa ne odihnim. Maine ai scoala. Dai ochii cu colega ta!

- Of! Nu imi aminti de aia! Ma enerveaza rau! Cum, mai, sa te dai asa la baieti?! Pai unde e mama ei care ar fi trebuit sa ii predea codul bunele maniere?

- Asa sunt unele fete, Edmond!

- Ei! Lasa ca i le predau eu! Scap eu de ea! Maine cumpar telefonul. Cand o pot vedea pe Alexandra?

- Maine seara, daca vrei. Putem merge la vila.

- Pai, maine ma duc la Lorena. Nu ii dau timp de gandire. Sa nu o scap din maini!

- Uau! Edmond! Ce-mi place de tine!

- Stai ca mai este pana la final. Nu stiu daca imi va iesi...

- Tu mai ai indoieli? Esti nebun? Tu nu o vezi? Iti mananca din palma deja. Acum te las! Noapte buna!

A iesit din apartament, am incuiat usa si m-am retras in dormitorul meu. Cel incuiat cu cheia. M-am oprit in fata altarului... Am privit indelung chipul ei frumos... Am sarutat fruntea ei din poza de trei ori la rand, pentru cele trei seri in care nu am putut s-o fac. Apoi am privit din nou afisul nostru. Mi-am trecut degetele peste trupul ei... Oh! Cat as da eu sa o am pe ea in bratele mele... Sa nu fi ajuns aici... Sa fi fost demn de ea... Sa nu fac ceea ce fac... "Oh! Draga mea... Cat de dor imi e de tine! Nu pot nici macar sa te privesc in timpul orelor, acum..." Asta imi lipsea din gimnaziu... Orele in care ii vedeam spatele si parul blond... legat in coada... "Oare ajung eu clipa aceea in care sa te tin in brate, goala? Stiu ca nu am fi ajuns inca la asta. Tu nu esti Lorena... Nu... si nici nu cred ca ai putea ajunge acolo... Tu stii sa ierti... tu stii sa iubesti"

Am ridicat scrisoarea ei si am recitit-o... Asta era alinarea mea... In rest, totul era pustiu...

Dar, s-au schimbat multe de acum... Va avea telefonul... Sunt sigur ca imi va scrie mesaje... peste mesaje... Ne vom auzi mult mai des... Stiam ca asa va fi. Eram convins ca asa va fi! Nu se rabda ea sa nu sune! Nu, dupa ce am auzit-o insistand atat sa ma vada. Dar mai bine sa ne auzim decat sa ne mai vedem. Asta e clar.

M-am intins in pat si i-am mangaiat suvita de par... Mmmm! Ce senzatie placuta... Am adormit intr-un tarziu...

Luni... a doua saptamana de scoala.

De cum am intrat, fetele au tabarat pe mine din nou. Nu le-am bagat in seama. M-am asezat in banca mea. Cu gandurile mele. Asta era viata pe care trebuia acum s-o duc. O viata dubla. La liceu, elev model, in afara, pradaror de inimi... Fie! Asa va fi! M-am intors spre Petre care sedea cuminte langa mine.

- Salut, Petre. Cum a fost acasa?

- A fost bine. Iti dai seama ca as vrea sa fie ca si inainte. La gimnaziu. Nu-mi place aici.

- Mai ai frati sau surori?

- Da. Mai am doua surori si un frate, mai mici decat mine.