65

138 28 0
                                    

Atunci a fost momentul sa imi dau voie sa ajung si eu sus-sus... dincolo de nori... printre stele... undeva pierdut in spatiu... dorindu-mi ca acea clipa sa nu se mai sfarseasca... Numele ei mi-a scapat printre dintii inclestati... de nici nu stiu cate ori... Uimit... Socat de trairile prin care am trecut... cu ea in bratele mele...

Carmen si-a lasat trupul sa revina pe blatul biroului, gafaind acum... cu fruntea rezemata pe blat... iar degetele i s-au destrans... si atarnau acum pe langa blat... Eu m-am culcat, obosit si transpirat cu pieptul peste trupul ei... cu respiratia intretaiata... si gat uscat... I-am sarutat incet pielea umerilor si mijlocul spatelui... fara sa reusesc sa imi revin... Cu in brat intre abdomenul ei si blatul biroului, incolacit in jurul taliei ei subtiri... strangand-o in mine... savurand ultimele secunde din unirea noastra...

- Oh! Doamne! Carmen a mea! Esti incredibila! Am gemut eu printre sarutari... - Esti paradisul meu... Esti tot ce imi doresc in lumea asta... te iubesc atat de mult... Doamne! Am irosit patru ani de zile... te-as fi putut avea de la inceput... iar eu mi-am refuzat asta... M-am fortat sa stau departe de tine, chinuindu-ne pe amandoi... si mai aveam de gand sa fac asta, inca cinci ani de zile...

- Edmond, iubire, taci... te rog taci, sopti ea de sub mine, inca respirand greu... - Te rog... am mai vorbit despre asta... Nu vreau sa ma repet... Cine stie ce ar fi fost pana acum, daca am fi facut pasul asta mult prea devreme...

Intr-un tarziu, am iesit incet din ea si m-am grabit sa dispar in baie... sa nu apuce sa ma vada... Acolo, in baie m-am privit in oglinda... M-am schimbat... Nu mai aveam incrancenarea din priviri... Chipul meu era cu totul altul acum... Mi-am zambit imaginii. Apoi m-am pregatit sa intru in dus si am pornit apa sa curga peste trupul meu, inca cu gandul la ceea ce am simtit azi...Eram cu spatele la usa, stand rezemat in palme de faianta rece si uda. Si deodata nu am mai fost singur... Carmen s-a lipit de mine, sarutandu-mi fin spatele, cu mainile pe pieptul meu... Am tresarit violent... Oh! Oh! Oh! Doamne! Carmen cu mine sub dus... cu becul arzand puternic.

- Carmen... ce faci? Am intrebat eu, fara sa ma intorc...

- Nu pot sa simt repulsie, Edmond! Nu pot sa simt repulsie pentru trupul tau! Nu dupa ceea ce am simtit acum...

I-am simtit degetele coborand incet pe pielea pieptului meu... abia atingandu-mi-o... Au trecut peste sfarcurile mele, oprindu-se o clipa pe ciactricea mea... apoi au coborat incet... foarte incet peste abdomen... si tot coborand pana cand respiratia mi s-a oprit...si ochii mi s-au strans atunci cand degetele ei mi-au atins barbatia... Voit... cu buna stiinta... NU! Nu are voie sa faca asta... insa nu am oprit-o... Nu am avut puterea s-o opresc... Am ramas cu palmele lipite de faianta... stana de piatra... incremenit de gestul ei... Apoi, fara sa isi ia mana, ea s-a prelins pe sub bratul meu, ajungand in fata mea intre mine si faianta stropita de jeturile de apa care siroiau acum peste amandoi... Am deschis ochii si am privit-o... i-am vazut crestetul capului ud de apa dusului... Nu imi privea chipul... Nu... Ea privea in jos la degetele ei... La ceea ce atingeau degetele ei... A privit si a tot privit... fara sa se infioare... Fara sa tremure... fara piele de gaina... fara sa ii tremure degetele... In cele din urma, ea si-a ridicat privirea albastra spre ochii mei... cu degetele lipite in acelasi loc... Zambea... Zambea dulce... zambea cu dragoste... fara pic de repulsie... fara pic de scarba... fara pic de greata... fara sa aiba spasmele de dinainte de a-si varsa stomacul... Mi-am amintit cum a varsat ea in cladirea dezafectata... ingretosata de cei patru tigani... Acum... degetele ei au prins sa se miste, mangaindu-ma bland... si tandru... Cele doua cuvinte invatate de mine in prima zi cu Narcisa. Mangaierile ei mi-au readus pofta pentru trupul ei si era si normal ca ea sa simta asta... Insa, nu si-a retras degetele... Nu si le-a ferit... Nu... Nu a strans ochii sa isi alunge greata... sa alunge repulsia...

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum