ASA TATA, ASA FIU

2

Festivitatea s-a terminat si m-am grabit sa o gasesc pe profa de mate. Doar ii promisesem ca i-o prezint pe Carmen. Scumpa mea Carmen era emotionata si inca imbujorata...

Am gasit-o pe profa la directiune. Ne-am apropiat, fara sa ne mai grabim si atunci cand am ajuns in fata profesoarei care era absorbita de niste hartii, am indraznit sa vorbesc:

- Doamna profesoara, ea e Carmen. Ea e cea care m-a convins sa merg la olimpiade...

Profa si-a ridicat brusc capul si a privit-o pe Carmen. Apoi s-a apropiat de noi si a imbratisat-o pe frumoasa mea...

- Multumesc, draga mea. Ai facut treaba buna cu el. Felicitari! Nici nu stii cat s-a impotrivit el sa participe! Dar ar fi fost pacat sa nu o faca! Aveti grija de voi si succes pe mai departe.

Ne-am despartit cordial... Asa cum nu m-am gandit in clasa a noua, ca o vom face. Si ne-am indreptat spre masina.

- Carmen, iubire, mai vreau sa facem ceva azi, daca tot ai venit aici. Vreau sa mergem la fosta scoala. Sa o vedem pe diriga. Vrei?

- Da. De ce nu? Hai sa ne grabim sa o mai prindem la scoala.

Am ajuns in timp util. Am intrat impreuna in scoala in care am invatat noi opt ani de zile si am intrat in sala profesorala. Da. Diriga era acolo, alaturi de alti profesori... ce isi adunau lucrurile...

Cand si-a ridicat privirea si ne-a observat, chipul i s-a luminat si buza de jos i s-a strans intre dinti.

- Carmen! Edmond! Voi aici? Uau! Ce ati crescut! Ce frumosi sunteti!

- Buna ziua, doamna diriginta, am salutat amandoi deodata, ca si cum am fi fost la ore.

- Buna, dragii mei. Mult mai buna acum, ca va vad. Cum sunteti? Cum stati cu pregatirea pentru bac?

Carmen a fost cea care a vorbit prima.

- Doamna diriginta, Edmond al nostru e sef de promotie si la liceu. E cel mai tare!

- Bravo, Edmond! Felicitari! Dar nu se putea altfel! Esti prea bun! Ia sa va vad!

S-a apropiat de noi si ne-a strans in brate pe amandoi deodata.

- Sunt mandra de voi. Am auzit numai lucruri bune despre elevii mei. Edmond, stii ca profesoara ta de matematica m-a luat la rost cand erai tu in clasa a noua?

- Banuiesc... Mi-a spus ca o va face...

- Vad ca a avut mai mult succes decat mine. Nu ai scapat de ea! chicoti diriginta noastra, incantata.

Am mai ramas putin timp cu ea, apoi ne-am luat ramas bun si am iesit din scoala, zambind amandoi. Abia pe urma ne-am dus acasa. Urma un nou weekend cu ea... un weekend plin...

A trecut si bacalaureatul. L-am luat amandoi. Iar acum eram liberi... Liber la distractie. Si a fost distractie toata vara. Impreuna cu Alex si fata de la cafenea, ne-am plimbat prin toata tara. Am vizitat tot ceea ce am vrut sa vizitam. A fost o vacanta de vis... A fost asa cum mi-am dorit sa fie.

Apoi am inceput facultatea de informatica. Acolo nu mi-am mai dat silinta sa fiu primul... Nu mi-a mai pasat. Doar Licenta a fost importanta pentru mine. In rest, trei ani de zile am savurat-o pe Carmen a mea. Au fost trei ani plini... Iubirea noastra era la fel de arzatoare ca si pana acum. Ne-am bucurat de noi... M-am angajat ca IT-st. Imi castigam acum banii cinstit... si nu am vrut sa ma ating de mica mea avere stransa din trafic de colete si fete... iar Carmen a mea urma facultatea de psihologie pedagogica si se pregatea sa ajunga invatatoare, asa cum mi-am dorit eu...