ASA TATA, ASA FIU

63

Aici eram cu gandurile, cand am simtit-o pe Carmen foindu-se in bratele mele... Am privit-o din nou si i-am prins trezirea. Genele ei au tremurat usor si des... pentru ca mai apoi pleoapele ei sa se ridice si sa dezvaluie cei mai frumosi ochi albastri din viata mea.

- Neata, iubirea mea draga... am soptit si mi-am lipit buzele de fruntea ei...

- Neata, dragul meu... zambi ea, inca somnoroasa. – Cat e ora?

- E amiaza...

- Oh! Am pierdut ore multe cu tine, sopti ea mangaindu-mi obrazul.

- Draga mea... tu trebuie sa te si odihnesti... Altfel te vei imbolnavi.

- Dar imediat se face seara si trebuie sa plec acasa.

- Dar vei reveni... Trei ani de zile, nu vor mai fi ramas bunuri dureroase. Trei ani de zile ne vom bucura de noi. Dupa bacalaureat, vom fi in vacanta. Voi vorbi cu Alex sa ne dea timp sa ne bucuram de vacanta asta... Vreau sa mergem in excursii... Vreau sa facem multe iesiri... Trebuie sa recuperam o gramada de vreme. Tu cum stai cu pregatirea pentru bac?

- Nu prea bine... recunoscu ea, zambind stramb.

- La care dintre materii te temi cel mai tare?

- La istorie.

- Vrei sa te ajut eu? Mi-ar face placere sa fac asta...

- Doar nu iti vei pierde timpul, sa ma inveti pe mine istorie! Chicoti ea, dulce.

- De ce nu? Stii ca mi-a placut istoria. Poate te pot ajuta sa iti sintetizezi materia, sa iti fie mai usor...

- Bine. Sunt de acord. Asa am mai mult timp cu tine. Se bucura ea.

- Hei! In timpul ala invatam, nu facem altceva!

- Ei! dar mai merge si o pauza intre orele de scoala, nu?

- Voi fi un profesor exigent.

- Asta mai vedem noi... rase ea si dadu sa se ridice.

- Unde pleci?

- Trebuie sa ne pregatim. Mergem la vila. Raspunse ea, dand patura la oparte.

- Oh! Dar imi place atat de mult sa te strang in brate, in patul meu.

- Lasa! Ai spus ca voi reveni! Deci repetam asta cat mai des. Hai! Sa nu ii facem sa astepte. Chiar sunt oameni de treaba... Ai vazut cat de mult s-a bucurat Alexandra cand m-a vazut? Ce dulce a fost!

- Da. Am vazut. Asa-i ca nu am exagerat in scrisoare? Ea mi-a fost de ajutor... de mult ajutor... in momentele mele grele.

- Dar ea nu a suferit dupa fostul ei logodnic?

- Nu! Nu l-a iubit deloc. Stiu asta de la ea.

- Ah! Si a fost cat pe ce sa se casatoreasca cu el?

- Da! A fost cat pe ce!

- Oh! Ce noroc pe ea ca ai salvat-o! Dar acum... cu sotul ei e bine?

- Da! S-au luat din dragoste. E un om simplu... Nu e cap de clan... Iar Alexandra il adora.

- Ce dragut! Bine a spus ea candva. Toate se leaga. Asa a fost sa fie!

- Dar as vrea sa stiu ce ati facut voi aici ieri. Ati stat cam mult... am intrebat eu doar din curiozitate.

- Am povestit... Mi-a spus despre poze... mai ales de cele din balconul meu... I-am spus ca am facut dragoste cu tine. Sper ca nu te superi.