- Vrei sa vezi ca te poate obliga? Nu il provoca! Daca isi doreste el ceva, asa trebuie sa fie! Dar nu vreau sa ramai din obligatie, frate! Vreau sa ajungi sa iti doresti cu ardoare sa ramai!

- Darius... Exista o persoana care niciodata nu va fi de acord ca eu sa raman cu voi!

- Daria?! Hm! Ea nu poate sa te alunge! Ea nu poate sa intervina in ceea ce hotaraste tatal nostru. Daria va fi bine. Promit! Va intelege! Sunt sigur de asta!

- Dar nu vreau sa intervin intre voi... Am facut si asa destul... Spune-mi cum a fost in ajun... Am stricat chiar tot? Nu s-a mai putut repara nimic?

- Edmond, crede-ma! Nu a iesit chiar rau! Invitatii s-au distrat... Despre Daria am spus ca a ajuns la urgente... ca s-a simtit rau. Atata tot. Te rog sa ramai!

- Darius, putem sa discutam despre asta maine?

- Da! Dar vreau ca raspunsul tau sa fie „Da"!

- Hm! Nu pot sa iti promit asta!

- Vreau sa ma inveti tot ce stii! Totul!

- Darius! Sunt un exemplu rau! Nu vrei sa stii tot ceea ce stiu eu!

- O, ba da! Vreau! Si tu ma vei invata!

- Hm! incapatanat ca si mine! am zambit eu, de data asta sincer. – Sa stii ca primul lucru pe care te-as invata ar fi sa mai lasi de la tine! Eu am facut o gramada de greseli din incapatanare.

- Ai vazut ca am multe de invatat? Tu ai scoala vietii, frate!

- Ok. Vorbim maine! Hai sa trecem noaptea cu bine.

- De ce spui asta? La ce te astepti sa intervina in noaptea asta?

- Nu stiu! Dar noaptea e lunga... Poate ca va veti aminti totusi ceea ce v-am facut si ma veti da afara in suturi.

- Edmond! Nu! Nu gandi asa! Nu vom face asta niciodata! Imi pare rau ca nu ne-ai cunoscut pana acum! As fi vrut sa te am langa mine! Dar nimeni nu a stiut de tine! Daca ar zbura cineva afara de aici, in suturi, ar fi mama ta care te-a tinut departe, mult prea departe de noi.

- Darius! Interveni tatal nostru. – Nu il monopoliza! Veti avea timp de asta de maine!

- Ma tem sa nu plece, tata! Raspunse, Darius privind spre tatal meu. – Vreau sa apuc sa ii spun cat mai multe. Nu vreau sa raman cu regrete ca nu am incercat tot ceea ce a depins de mine.

- Lasa asta in seama mea! Zambi tatal meu, privindu-ma pe mine. – Edmond, te simti mai bine? De ce nu mananci ceva? Vrei sa iti pun eu ceva in farfurie.

Atunci a intervenit Carmen care se reintoarse langa mine, dupa ce a stat de povesti cu Alexandra.

- Ii pun eu in farfurie. Stati linistit... Il servesc eu...

- Carmen! Parca ne-am inteles de pe drum ca ma iei la per-tu! O apostrofa bland, tatal meu...

- Mi-e foarte greu! Recunoscu ea, imbujorandu-se.

- Te obisnuiesti! Vei vedea! Cu mine iti merge, dar cu Mili nu. Ea chiar nu suporta asta! Deci, nu vei avea ce face! Daca il servesti tu pe Edmond, atunci eu ma voi ocupa de ceilalti.

- Bine, raspunse Carmen si se intoarse spre mine: - Iubire! Trebuie sa mananci ceva. Pana la urma nu ai mai mancat nimic la apartament.

Am intins bratul spre ea si am tras-o bland in bratele mele.

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum