ASA TATA, ASA FIU

A DOUA PARTE A RAZBUNARII

- Dar eu am fost singur, Alex... Nu am familie...

- O ai pe Carmen!

- Stii ca nu e acelasi lucru. A fost alegerea mea. A fost decizia mea sa vin aici!

- Stiu! Dar acum e alegerea mea sa merg acolo!

- Of! Sa se termine odata totul.

- Se va termina! Tu doar ai grija de tine. Te las acum. Capul sus! Asa cum ti l-ai tinut mereu! Tu esti mandria clanului nostru! Si asa vei ramane! Nu ceda acum... Ai asteptat zece ani clipa asta! Dar sunt nevoit sa iti spun ceva, frate. Carmen e la capatul puterilor. Nu o mai recunosti. E foarte slaba... E foarte incercanata... Ne temem pentru ea.

- Oh! Nu am simtit nimic pe vocea ei...

- Sunt sigur ca nu a vrut ca tu sa stii cat se framanta deja. Deci nu pot sa nu fac tot posibilul sa te aduc la ea. Pur si simplu nu pot.

- Frate, ce ma fac eu de aici, daca ea cedeaza pana de Craciun?

- Suntem noi aici... pana atunci. Si ramane Alexandra cu ea... Dar ai grija ce vorbesti cu ea la telefon, de acum inainte. Trebuie sa te simta mai increzator. Sa te simta sigur pe situatie... Trebuie sa ii ridici moralul.

- Multumesc ca mi-ai spus.

- Deci, tu fa tot ce poti, sa fie bine. Pa.

Oh! Doamne Dumnezeule mare! Te rog... Te implor nu lasa sa se intample nimic cu Carmen a mea... Nu cu ea... Stiam ca Alex nu mi-ar fi spus asta, daca nu ar fi fost prea ingrijorat de starea lui Carmen. Stia in ce m-a aruncat acum. Deci era grav... Carmen a mea nu mai poate duce asteptarea asta... A ajuns la capatul puterilor...

Am sunat-o in secunda urmatoare:

- Alo, Edmond, iubire! Esti bine?

- Da, draga mea draga... Tu cum esti?

- Bine, iubire, nu iti face griji.

- Chiar asa? Esti bine? Vei spune asta si pe patul de moarte?

- Edmond! Ce naiba? Ce te-a apucat?

- Vezi ca te sun video.

- Nu o face! Nu ma suna video. Imi e cu mult mai greu!

- Oare asta e adevaratul motiv? Oare nu ai ceva de ascuns?

- Iubire! Nu ai nevoie de asta acum!

- Am nevoie sa stiu ca tu esti bine! Ca tu mai ai putere sa ma astepti, iubire! Trebuie sa aflu de la altii ca tu nu esti bine? Trebuie sa se ajunga aici? Te-ai lasat incarcata de toate starile mele. M-ai incurajat mereu... Iar tu esti la pamant!

- Edmond, iubire... gemu ea in telefon.

- Da! Carmen, draga mea, am avut o intelegere. Mi-ai promis ca vei avea grija de tine. Si aud ca tu nu ai grija de tine.

- Alex e paraciosul?

- Da! Si nu are rost sa te iei de el. Lasa-l in pace! Nu a vrut sa iti faca un rau! Isi face griji pentru tine.

- Dar nu ar fi trebuit sa iti spuna si tie...

- Daca tu ai fi avut grija de tine, nu ar fi avut ce sa imi spuna mie. Deci tu esti vinovata pentru ca a ajuns sa imi spuna... Carmen, iubirea mea, te rog... mai ai rabdare putin. Nu mai avem mult de asteptat. E decembrie deja. Suntem pe ultima suta de metri.

- Da... sunt pe ultima suta de metri si nu stiu ce va fi la finis. Nu stiu cum se va sfarsi totul...

Vocea ii tremura... Era in prag de a izbucni in plans... Stiam asta...

- Carmen, te rog... am gemut si eu acum...

Asta a fost ultima picatura... Carmen a refulat... O auzeam cum plange... si nu imi gaseam cuvintele ca s-o linistesc...

- Iubire... Totul va fi bine. Voi face sa fie bine. Te rog... linisteste-te... Vreau sa am la cine sa ma intorc... Vreau sa ma astepti sanatoasa... Nu te mai chinui cu ganduri negre... Te rog... Ai putina incredere in mine... Haide, iubire... inca putin si se termina toata asteptarea asta... Ne vom revedea...

- De unde stii tu atat de bine ca ne vom revedea? intreba ea printre hohote...

- Pentru ca nu poate fi Dumnezeu atat de crud sa ne desparta... Nu acum! Nu dupa astia noua ani! Va fi bine! Vei vedea! Dar va fi bine, doar daca tu ai grija de tine. Haide, du-te si serveste masa. Vreau sa te aud cum mananci. Vreau sa te aud cum ai grija de tine. Inca putin si te tin in brate.

- Nu ai de unde sa stii! Si daca ti se intampla ceva... eu nu vreau sa raman singura!

- Si tu te-ai gandit sa te pregatesti din timp pentru asta? Te-ai gandit ca ma vei urma in foarte scurt timp, daca nu ai grija de tine? De aceea nu te ingrijesti? De aceea vrei sa te imbolnavesti? Chiar atat de putina incredere ai in mine, incat sa fii sigura ca nu voi reusi sa supravietuiesc? Asta sa insemne cuvintele tale?

- Edmond...

- Da! Nu trebuie sa imi raspunzi! Asta urmaresti tu... Nu vrei sa astepti finalul... Nu vrei sa vezi cum se termina... Tu deja stii care e deznodamantul...

- Iubire...

- Da! Carmen! Asta e increderea ta in mine! Atat! La asta se rezuma iubirea ta! Tu ma vezi deja mort... Tu nu crezi ca eu pot sa inving! Ma doare! Iubirea mea! Doare rau de tot!

- Edmond, nu o lua asa!

- Dar cum s-o iau? Spune-mi tu la ce altceva sa ma gandesc acum! Spune-mi tu cum sa ma concentrez la ultimele zile aici, daca te stiu la limita pe tine! De doi ani de zile, tu mi-ai inselat increderea. De doi ani de zile, tu de fapt stii ca eu nu sunt in stare sa ma razbun... De doi ani de zile, tu de fapt ti-ai pierdut increderea in mine... De doi ani de zile, m-ai mintit...

- Edmond, eu nu...

- Tu ce, iubire... tu ce? De ce te temi atat de tare? De ce nu vezi si un final in favoarea noastra? De ce nu crezi ca eu pot sa fac asta? Carmen, te rog, revino-ti! Asteapta Craciunul! Avem un termen limita! Tine-te de el! Nu ti-am dat niciun motiv de ingrijorare, din noaptea de 12 august incepand. Si atunci, tu ai fost ingrijorarea mea! Tu ai fost teama mea! Din acea zi, nu m-am mai temut. Ma tem pentru Daria, e adevarat! Ma tem foarte tare pentru ea si voi face tot ce pot, ca ea sa fie bine. Dar daca nu va fi bine, atunci asta este! Tu esti cea mai importanta. Si la tine imi va fi gandul, atunci cand il voi infrunta pe tatal meu. Il voi infrunta! Cu siguranta! Si daca mama a spus adevarul, atunci el va plati. Asa cum am spus la inceput... Daca mama a mintit, atunci totul se schimba. Imi rezolv problema cu Samir si ma intorc in Bucuresti! O iau pe mama in primire! Daca tatal meu imi dovedeste contrariul spuselor mamei mele, atunci jur ca o ingenunchez pe mama. Daca mai traieste! Au trecut ceva ani de cand nu am mai vorbit cu ea. Nu mai stiu nimic de ea. Dar daca m-a mintit si m-a aruncat in viata asta, m-a aruncat in astia zece ani, e vai de ea, Carmen!

- Edmond, sunt aproape sigura ca adevarul e undeva la mijloc... Eu asta simt. Dar ma tem ca nu vei apuca sa il cunosti si tu! Ma tem de primul moment dintre tine si tatal tau. Amandoi sunteti mult prea impulsivi...

- Eu ma tem de reactia Dariei, mai tare decat de tatal meu.

- Da... Si eu ma tem...

- Iubire... asta nu trebuie sa te ingrijoreze pe tine. Asta face parte din plan! Nu are decat sa se descurce tatal meu cu ea. Eu vreau ca tu sa fii bine si sa te ingrijesti. Sa te regasesc asa cum te-am lasat. Nu slabita... Nu incercanata... Nu plansa... Nu la capatul puterilor. Eu vreau sa te regasesc puternica... Va trebui sa imi faci fata! Doar ti-am spus ca nu mai cobori din pat, o saptamana, cel putin... Dar nu pentru ca esti sleita de puteri si nu te mai poti tine pe picioare... ci pentru ca va trebui sa recuperam... pentru ca nu ma voi mai satura de tine, dragostea mea... Deci ne-am inteles? Ai grija de tine macar de acum inainte. Vezi ca te sun video si daca te vad cu cearcane sau mai slabuta decat ai fost cand am venit aici, ma supar...