"Oh! Deci nu e ceea ce pare?"

"Nu!"

"Edmond, va fi bine. Vei vedea. Trebuie sa fie bine! Tu doar supravietuieste! Te vreau acasa!"

"Eu te vreau in bratele mele, oriunde"

"Edmond! Ce ai aflat totusi despre tatal tau?"

"Nu iti pot da amanunte acum, dar el duce un mare regret cu el"

"De la accident?"

"Nu... De la inceputurile relatiei dintre Emily si tatal meu"

"Oh! Poate fi asta o legatura cu tine?"

"Nu! Nici pe departe. Insa am mai descoperit o minciuna de-a mamei. De aceea ma tem... Nu pot sa imi gasesc locul in povestea de viata a tatalui meu"

"Of! As fi vrut sa stiu amanunte, ca sa te pot ajuta macar cu sustinerea mea"

"Luni dimineata, vom vorbi. Dupa ce o duc pe Daria la liceu."

"Uau! Sta acolo pana luni?"

"Da! Dupa aceea nu stiu ce va fi. Ea va trebui sa isi convinga parintii sa o mai lase in oras. Daca nu o vor lasa, oricum am invitatia ei la majorat. Deci, eu voi fi acolo... Dar mi-e mila de ea... Ce sa fac eu oare sa ii protejez sufletul?"

"Doar sa fii atent, la prima ei reactie"

"Iubirea mea, cum sa fiu atent cand eu va trebui sa ii fac fata tatalui meu?"

"Vei gasi tu o solutie! Sunt sigura! Sau vrei sa vin eu acolo, sa te ajut cu ea?"

"Nu! Doamne fereste! Nu. Carmen, iubirea mea draga! Tu nu trebuie sa vii aici pentru niciun motiv! Nu cat nu imi rezolv problema cu Samir! Daca afla de tine, sunt mort. Nu risc asta! Prefer sa moara toata familia tatalui meu! Tu trebuie sa fii in siguranta. Tu trebuie sa ramai acolo!"

"Hei! Hei! Linsteste-te!"

"Cum sa ma linistesc, iubirea mea draga?"

"Stai linistit! Nu ma pun in pericol, daca nu vrei!"

"Asa te vreau! Nu ma intereseaza de cade cerul aici, tu nu te pui in pericol. Astepti mesajul meu. Astepti un semn doar de la mine! Sa nu ai incredere in nimeni altcineva!"

"Bine... iubire!"

"Nu uita ce mi-ai promis! Ne asiguri eternitatea! Indiferent ce se intampla cu mine, tu trebuie sa imi supravietuiesti"

"Bine, dragul meu Edmond"

"Hai sa ne punem la somn! Ai sarutul meu pe frunte"

"Te iubesc. Fa tot ceea ce poti ca sa supravietuiesti!"

"Si eu te iubesc, scumpa mea. Voi da tot ce pot!"

"Hai, la somn! Ai treaba azi. Daria"

"Da! Dar e mult mai calma acum. A fost urat azi."

"lasa ca imi spui cu lux de amanunte. Tu incearca sa nu ii dai multe sperante. Asta trebuie sa faci cumva."

"Voi incerca. Somn usor, draga mea draga"

"Somn usor."

Am inspirat adanc. Da... Ma temeam de reactia Dariei.

Duminica...

Am dormit pana pe la amiaza... cand am auzit usa camerei in care a dormit Daria. M-am imbracat si am iesit si eu.

- Scuze ca te-am trezit.

- Nu face nimic. Cum ai dormit?

- Destul de bine. Doar ca mi-a fost foarte sete.

- Eh! Asa este dupa ce bei alcool.

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum