ASA TATA, ASA FIU

17

- Stai linistit, Edmond, am inteles eficienta lui... Nu e nevoie sa te explici acum. Am vazut cum functioneaza chiar in noaptea asta...

- Deci totul e in regula, Carmen a mea?

- Da! Sunt in regula, daca tu esti in regula...

- Huh! Grea noapte!

- Si zici ca esti logodit? intreba ea, cu voce slaba.

- Hm! Da! Cica logodit. Dar nu iti face griji! Doar in ochii lor sunt logodit. Pentru mine nu inseamna nimic. Absolut nimic asta. E o copila... Iubire...

- Ce viata! Sa fii oferita! Gemu ea.

- Da... si sa fii oferita la vasta asta! Astia de aici sunt niste barbari! Barbatii! Femeile sunt niste sclave... Nimic nu seamana cu familia lui Alex! Tiberiu a incercat sa isi creasca copiii intr-un mod modern. Iar Alex a mai facut un pas spre modernism... lasandu-l pe George sa se insoare inaintea lui. Ei sunt altfel... fata de cei de aici. Aici e un Iad cu asemenea barbati. Vai! Si cand ma gandesc ca Alexandra a fost ceruta de diavolul asta, ma ia cu frig...

- Da... oribil... Oh! Iubire! Ce bine ca te aud din nou, asa cum te-am auzit mereu! Sunt acum atat de linistita. Chiar daca stiu acum toate amanunte, sunt mult mai linistita. Incearca sa iti invingi teama de a-mi spune tot adevarul... E mai rau pentru mine sa nu stiu...

- Bine, scumpa mea... asa voi face... promit... Esti in pat?

- Da... cu suvita ta de par pe perna ta...

- Te superi daca raman aici pana dimineata... pana cand dau zorii?

- De ce vrei sa ramai acolo? Intreba ea uimita.

- Pentru ca ma simt atat de linistit aici... si e atat de frumos cerul... Sunt atatea stele cazatoare in noaptea asta... Nu prea am vazut asta... In Bucuresti nu se vad...

- Bine, iubire... Umple-te de bine in noaptea asta! Ai nevoie de clipele astea...

- Multumesc. Nu iti face griji. Nu imi fac nimic... doar privesc cerul si ascult greierii. Cand se va termina totul, te voi aduce aici. Vom petrece noaptea perseidelor in camp...

- Sunt de acord! Vom avea noaptea noastra acolo, sub ploaia de stele. Si vom face dragoste... in mijlocul pustiului... acompaniati de greieri... Se aud si in telefon...

- Da... vom face dragoste... Multa dragoste... iubirea mea... Dar acum trebuie sa te mai rog ceva...

- Spune...

- Nu te mai gandi la tatal meu si la acea femeie. Trebuie sa recunosc ca ura pe tatal meu a renascut mai puternica decat oricand... El e vinovat pentru chinul meu din aceasta zi si pentru ingrijorarea voastra... Il urasc din nou, ca si in acea zi, cand am aflat de el.

- Oh! Imi pare rau! Te linistisesi deja... Nu te-am mai auzit vorbind despre ura asta in ultima vreme... dar te inteleg. Era de asteptat sa dai vina pe el pentru ziua ce tocmai a trecut, dar nu pot sa nu ma gandesc la acea femeie... Nu pot... Nu pot sa nu ma gandesc ca femeia asta l-a purtat in gand aproape treizeci de ani. I-a tinut minte si vocea si chipul... Si-a dorit sa il revada macar o data... Este miscator... Te rog, dragostea mea, daca ajungi momentul sa fii fata in fata cu el, sa nu o uiti pe femeia asta! Indiferent ce se va intampla, promite-mi ca ii transmiti dorinta acestei femei... Poate ca a fost ultima ei dorinta... Te rog sa i-o indeplinesti, asa cum ai indeplinit dorinta lui Tiberiu...

- Vom vedea ce va fi atunci, dar daca voi avea ocazia, iti promit ca ii spun tatalui meu ca am intalnit-o...

- Multumesc dragostea mea...

- Nu esti obosita?

- Niciodata nu voi fi obosita pentru tine! Ti-am mai spus asta.

- Ramai cu mine in noaptea asta?

- Da... Cu tot dragul...

Am povestit pana cand au mijit zorii... Niste zori sangerii... superbi... Atunci mi s-a terminat si bateria in telefon... asa ca nu am mai auzit-o pe Carmen. M-am ridicat din iarba inalta si am privit in jurul meu... Da. Eram intr-un camp deschis, cu iarba necosita... Era liniste... o liniste binefacatoare care mi-a data acum puteri. M-am indreptat spre masina oprita la margine de drum. Oare am fost urmarit toata noaptea? Oare mi-au pandit masina pana acum? Nu mi-a pasat. Nu au avut cum sa ma auda. Mi-am strans maxilarul, amintindu-mi de comportamentul lor si mi-am simtit buza de sus rasfrangandu-se sadic si stiam ca acum am avut acelasi ranjet sadic ca si al tatalui meu. Cu caninul la vedere. Le voi plati cu varf si indesat! Vor plata? Le voi da plata!

Am urcat in masina, am intors pe drumul pustiu de sambata dimineata si m-am intors spre oras. Am ajuns la serpentine... Acolo am parcat din nou si am coborat pentru cateva momente. Panorama orasului se intindea cat vezi cu ochii. Superba... feerica... de vis... Da! O voi aduce pe Carmen aici! Ii voi arata orasul de aici! Azi noapte fusesem la pamant, doborat de agonie... Altfel, as fi oprit, cu singuranta, sa admir orasul noaptea... Imi amintesc ca am intrezarit luminile orasului in oglinda retrovizoare...

Am ajuns la apartament... Am facut un dus si m-am odihnit... in sfarsit...

Odata cu aproprierea zile de incepere a anuluiscolar s-au umplut si cluburile de liceeni. Eu imi incepusem deja perindareaprin toate cluburile. Mi-am facut deja o parere desprecluburile din Oradea. Aceeasi atmosfera ca si in Bucuresti... Insa stiam ca suntsupravegheat... Ii simteam peste tot pe urmele mele. Cu o saptamana inaintede a incepe scoala, avusese loc un incident intre mine si urmaritorii mei. Simtisemca sunt in zona, iar atunci cand l-am observat, era mult mai aproape decat ceicincizeci de metri ceruti. Asa ca, m-am decis sa ii avertizez ca nu glumesc sica ei trebuie sa se tina de clauzele mele, altfel rupem targul, iar asta,pentru Samir era de neconceput. Prin urmare, am virat brusc pe o alee dinapropiere si m-am ascuns... pandind intrarea dintre cladiri. Abia am apucat sa matirez, ca barbatul a aparut pe aleea scufundata in intuneric. Intr-o clipa, l-amatacat. L-am luat de gat, strangand puternic, trantindu-l de perete, lovindu-lcu sete cu genunchiul in stomac. Barbatul s-a chircit de durerea acuta resimtita.Apoi l-am sustinut cu o mana si i-am mai dat inca doi pumni zdraveni pana canddoar bratul meu il mai sustinea. L-am cautat repede la brau si i-am gasit arma.Fi-r-ar. Toti oamenii lui Samir erau inarmati. I-am luat arma si mi-am pus-o labrau, apoi, cu cotul meu proptit in gatul lui, pentru a-l impiedica sa se maiapere, am mai cautat prin buzunarele paznicului meu. Apasam tare, iar el incercadin rasputeri cu ambele maini sa scape. Dar nicio sansa. Am gasit telefonul. Untelefon cu butoane. Hm! Precautii! Precautii... Telefoanele cu butoane nu puteaufi detectate atat de usor la fel ca si smartphonurile. Am apasat un buton, savad daca e blocat. Da! Era blocat