ASA TATA, ASA FIU

9

Prima data, am rupt in mici bucatele poza noastra. Apoi am ars-o. In timp ce ardea, sufletul meu ardea si el. Ma durea ingrozitor de tare! Sa ard eu poza care mi-a fost cea mai draga dintre toate! Sa ard eu fotografia care m-a adus in bratele ei? Apoi mi-am adunat puterile sa pot gandi din nou si m-am grabit sa fac curatenie pe pagina mea de Facebook. Nimic nu trebuia sa duca la Carmen. Cand am dat pe profilul ei, m-a durut inima cand i-am dat block si a disparut din lista mea de prieteni. Mi s-a rupt inima... Apoi mi-am schimbat din nou imaginea din profilul paginii vechi, chiar daca ii schimbasem numele. Nu am vrut sa risc nimic. Am pus o imagine oarecare... fara niciun indiciu care ar putea duce la iubirea mea. Am sters si poza din galeria telefonului sa nu mai fie nici urma de ea.

In timp ce eram cu telefonul in mana, mi-a venit o notificare pe Facebook. O cerere de prietenie de la "te astept" Oh! Scumpa mea... nu s-a putut rabda sa nu fie ceva ce doar noi doi stiam, insa ceva de o importanta vitala pentru noi... Imi promisese acum sapte ani ca ma asteapta... Normal ca am acceptat cererea de prietenie. Am intrat pe profilul ei si l-am cercetat cu atentie. A inteles foarte bine ce a avut de facut. A schimbat tot. Nu mai figura ca e din Bucuresti... Era din Botosani... Si-a schimbat si varsta... Era cu sase ani mai in varsta decat mine... Nimic nu ducea spre noi. Nici pozele care ii ramasesera, nimic. Era perfect.

I-am trimis un mesaj pe mesageria retelei de telefonie mobila.

"Profilul tau e perfect. Multumesc, ca m-ai inteles, iubire."

"Nu vreau sa te pun in pericol. Dar tot nu mi-ai spus totul"

"Nici nu iti voi spune"

"Aflu eu"

"Nu incerca, te rog! Nu imi faci un bine, daca afli"

"Cu ce stric daca stiu si eu?"

"Iti vei face griji si doi ani de zile sunt multi"

"Ce siguranta ai ca nu se intampla nimic in astia doi ani?"

"Pentru ca stiu care mi-e termenul"

"Deci ceva grav s-a intamplat azi"

"Iubire, las-o asa! Tu tine-te de ceea ce am spus eu sa faci"

"Si daca nu vreau?"

"Atunci, strici tot si stiu ca nu vrei asta"

"Ce stric?"

"Tot"

"Alex stie?"

"CARMEN"

"Ok! Ok!"

"Pune-te la odihna. Nu iti mai bate capul."

"Bine, sefu!"

"Somn usor, iubirea mea draga"

Am cautat pe facebook numele surorii mele: Daria Reyn. Am gasit-o din prima. Era singura cu numele asta. Uau! Era superba. Doamne! Ce frumoasa sora am! Avea o gramada de poze postate. Toate cu ea singura. Asa si figura in profilul ei. Deci am sanse sa nu aiba pe nimeni inca... Apoi m-am uitat la data nasterii. 24 decembrie, 1995. Asadar Aveam de asteptat mai mult. Of! Aveam de asteptat cateva luni mai mult. Ea avea majoratul peste doi ani si patru luni. Of!

Eram in toi pe adresa ei cand am avut o notificare a mesajeriei. Carmen:

"Tu ai vazut data nasterii fratilor tai??????"

"Tocmai la asta ma uitam si eu..."

"PATRU luni in plus. Nu e corect! Ai mai fi putut astepta putin! Hai, inapoi!!!!"

"Iubire... Serios!"

"Ai trisat!"

"Nu am stiut nici eu pana acum data nasterii lor. Nici numele lor nu l-am stiut. Acum nu ma pot intoarce fara sa stric ceva. Nu am cum sa ma intorc. Te-as pune in pericol!"