ASA TATA, ASA FIU

1

Am decis sa ii trimit un mesaj. Doar ca sa afle ca nu s-a intamplat nimic rau cu mine.

"Iubire scumpa, scuze. Am adormit si abia acum am vazut ce am facut! Mi-am oprit si notificarile pentru mesaje. Sunt bine, dragostea mea, nu iti face griji!"

Imediat ce s-a trimis mesajul, a sunat telefonul. Of! Am trezit-o. Poate e mult prea nervoasa acum pe mine si ajungem sa ne certam din nou.

- Alo?

- Edmond, oh! Doamne, Edmond! Esti bine?

- Da, draga mea. Sunt bine. Imi pare rau ca ti-am facut asta!

- Iubire! Sigur esti bine?

- Da, sunt bine. Nu mi-am mai continuat plimbarea prin oras, dupa ce am inchis. M-am intors la hotel si m-am culcat.

- Imi pare rau, iubirea mea! Imi pare atat de rau pentru acel apel!

- Draga mea, nu sunt suparat pe tine. Sunt doar trist... ca s-a intamplat asta... Ca te-am auzit vorbind asa... Te iubesc atat de mult... Carmen, nu vreau sa se intample ceva intre noi in astia doi ani! Nu vreau sa te pierd! Nu in astia doi ani! Iubire, astia doi ani sunt jumatate din cei patru. Avem deja experienta in relatie la distanta... Putem sa trecem prin asta! Amandoi! Stiu ca putem!

- Da, iubire, putem! Si promit sa te astept! Si eu te iubesc! Nu renunt la tine! Nu te las alteia! Tu esti al meu, Edmond! Si al meu vei ramane!

- Unde e Carmen din seara trecuta? Am intrebat eu brusc inveselit.

- A plecat... si nu se mai intoarce! Promit! S-a speriat mult prea tare ca nu i-ai raspuns.

- Iubire, chiar imi pare rau. Sa nu crezi ca am facut-o intentionat!

- Linisteste-te, dragul meu! Sunt bine acum ca te aud... Serios...

- Esti singura acum?

- Da... iubire... Sunt singura... Dar sunt bine... Nu mai am nevoie de supraveghere permanenta... Mi-am revenit...

- Asta e Carmen a mea! Oh! Ma simt atat de bine acum ca te aud... Ma ajuti atat de mult...

- Iarta-ma! Iubire! Iarta-ma pentru ce ti-am facut ieri si alaltaieri... Te rog uita asta! Te rog...

- Draga mea, nu vreau sa uit nimic din ce tine de tine! Nimic! Mai ales ca eu te-am impins la asta!

- Dar ar fi trebuit sa ma abtin. Nu sa te las sa pleci asa cum ai plecat, fara sa mai ai curajul sa privesti spre fereastra noastra... Si ce am spus la telefon? O porcarie! Ai dreptate... poate fi un semn! Poate fi ceva pozitiv in faptul ca ai dat tocmai peste acest apartament...

- Iubire... serios... Lasa asta, draga mea. Acum ca te aud ca esti mai bine, sunt si eu bine.

- Haide, iubire. Spune-mi acum despre apartament. E chiar atat de frumos precum mi-ai spus?

- Da. E chiar frumos. As vrea sa il vezi... As vrea sa fii cu mine... As vrea sa vezi ce mobilier este acolo! E uimitor cat de frumos e. Nu stiu de ce nu locuieste el acolo. Nu stiu de ce vrea sa stea intr-un sat amarat... Nu imi pot explica asta! Chiar nu pot... Cum sa renunti la luxul ala!? Voi face poze, cand ma voi muta acolo. Trebuie sa vezi ca sa ma crezi! Ce naiba are el in casa din satul ala, daca renunta la bijuteria de aici?

- Lasa, iubire, vei afla totul la momentul potrivit. Tu ai grija, pana atunci, sa te pregatesti minutios. Fa-ti aliati... Asigura-ti spatele! Fa tot ceea e trebuie sa faci ca sa te intorci la mine.

- Promit, iubire! Ma voi pregati asa cum trebuie.

- Deci, suntem bine? Sigur?

- Da, scumpa mea... Suntem bine! Ce-mi face finutul?

- Oh! E un dulce! E foarte jucaus... Azi vor veni pe la mine... Vine si sotul ei...

- Uau! Ce frumos! Iubire! Ma bucur.

- Deci nu iti face griji pentru mine... Eu voi fi bine... Promit... Acum pot sa iti promit ca voi fi bine, daca tu vei avea grija. Si daca imi promiti ca nu ma schimbi cu alta...

- Carmen, iubire! Cum sa te schimb cu alta fata?! Doar tu existi pentru mine! Doar tu! Si doar tu vei exista pentru mine... Nu te teme... iubire... Nu te indoi de mine... Eu voi ramane doar al tau...

- Mmmm! Mai spune-mi... murmura ea... Oh! Am inchis ochii sa simt trairea ce-mi strabatea corpul... Avea aceeasi voce ca si atunci cand o strangeam in brate si faceam dragoste cu ea... Adoram tonul asta al ei... Imi incalzea trupul...

- Iubire... doar pe tine te doresc... si acum ca stiu ce imi poti tu da, dorinta e cu atat mai mare...