Hold Me Closer

Capitolul III

"it's all too much and not enough
at the same time"
J. Kerouac

Atunci

Îmi trec cu stângăcie peria de păr prin firele brunete și încâlcite în timp ce cobor în grabă zecile de scări spre living, luându-mi din mers rucsacul de pe canapea și rugându-mă la ceruri ca cel ce mă așteaptă afară, în fața ușii de la intrare, să nu își fi pierdut până și ultima fărâmă de răbdare. Trei bătăi puternice în suprafața lemnoasă ce ne desparte se aud cu ecou în liniștea dimineții mohorâte de astăzi și îmi dau de înțeles că speranțele mi s-au năruit, pentru că cineva mai are atât de puțin până să dea buzna peste mine și să mă târască afară din casă dacă nu o să o fac eu la timp.

Și sigur nu aș vrea să se întâmple una ca asta.

Oftez agitată și ies cu spatele pe ușă, având grijă să o închid cu mișcări nu foarte bruște și să o încui în același timp. Fac doi pași în spate, fiind ocupată să îmi îndes cheile în buzunar, și mă împiedic fără să vreau de ceva anume, aproape căzând în nas, dar sunt prinsă la timp de gluga hanoracului și poziționată corespunzător pe propriile mele picioare. Îmi duc o mână în dreptul inimii din pricina ușoarei sperieturi pe care am tras-o dis-de-dimineață și îmi ridic privirea involuntar, dând de doi ochi verzi și pătrunzători ce mă măsoară de sus în jos, încât îmi simt instant gura uscată și genunchii moi.

La naiba, Azalea, revino-ți.

"Bună dimineața, K-"

"Nu"

Clipesc des în încercarea de a-mi reprima surprinderea față de răspunsul lui prompt și sec în același timp, apoi îmi dreg ușor glasul și îmi trec încet palmele pe deasupra materialului fin al jeansilor de pe mine.

"Nici nu m-ai lăsat să ter-"

"Nu"

Mormăie la fel de rece, cu ochii în telefon, aproape ca în fiecare zi a vieții lui de altfel, și nu mă pot abține din a-mi da ochii peste cap deși știu cât urăște să fac asta în fața lui.

Până la urmă, care îi este problema?

"Știi, cred că răspunsul potrivit era de fapt bună dimineața și ție, Az-"

"Nu"

Închid ochii pentru câteva secunde și inspir adânc, încercând să îmi îndepărtez din minte toate injuriile pe care le am în minte în momentul de față la adresa celui ce stă la doi pași de mine.

Oh, și încă ce varietate de injurii.

"Dar-"

"Nu"

"Kaian!"

Ridic tonul de data asta, luându-mă până și pe mine însămi prin surprindere, iar el își arcuiește ambele sprâncene în direcția mea.

Probabil că ceea ce în capul meu părea impunător a sunat de fapt ca un chițăit de șoarece.

Oricum, nu știu cum se face, dar băiatul ăsta mereu reușește să mă calce pe nervi de fiecare dată când reușesc să am o dimineață relativ bună.

"Mișcă, Morrigan, n-am timp să stau după tine"

Mârâie cuvintele vizibil indispus și mă împinge de la spate cu un deget, asigurându-se că nu mă pot opune în vreun fel și că am de gând să fac ceea ce vrea el.

"Și nu îmi mai spune așa, la naiba" adaugă și o ia înainte, trăgându-mă de încheietura mâinii mele stângi după el.

Una dintre cele două pe care le am, pentru că după părerea lui Kai, Azalea Morrigan are două mâini stângi și nu poate face nimic în legătură cu asta.