- Nu... Nu pentru a face dragoste cu tine, iubire... Fa dragoste cu mine, Edmond! Asa ca si in padure...

Nu am spus nimic... Am privit-o un lung moment, apoi am ridicat-o in brate, usor, cu miscari blande si am dus-o pana in fata dormitorului meu. Acolo, am lasat-o jos ca sa pot descuia usa. Apoi am luat-o din nou in brate si am intrat in camera mea privata. Aici nu a mai fost nicio fata. Aici nu a intrat nimeni in afara de mine. Carmen ma privea, muscandu-si senzual buza. Inca nu privise in alta parte. Inca nu isi vazuse altarul plin cu pozele ei... Alexandra continuase sa ii faca fotografii... Nu foarte des... insa suficiente pentru a-mi umple un perete doar cu fotografii cu iubirea mea.

Acolo, in mijlocul camerei, mi-am plecat capul spre buzele ei atat de ravnite si am sarutat-o, fara sa ma grabesc... Am sarutat-o bland si tandru si cu rabdare... Am sarutat-o cu pofta celor patru ani in care doar am visat acest moment. Insa ea s-a inflacarat in bratele mele. A luat foc si a incercat sa mareasca intensitatea sarutului nostru. I-am simtit bratele in jurul gatului meu si degetele mangaindu-mi ceafa... Oh! Mii de fiori mi-au strabatut trupul si am transformat sarutul nostru bland intr-un sarut inflacarat si plin de pasiune. Uau! Ce trairi! Ce senzatii aprinse! Ce dorinta!

M-am desprins cu greu... insa am reusit sa ma desprind din bratele ei. Nu am vrut sa se termine mult prea repede acea prima noapte cu ea in locuinta mea. Acum respiram anevoie amandoi... acolo in mijlocul camerei mele. Am privit-o... Bujorii ii inflorisera deja... Acum era o zeita... dornica de mine... Ochii ii straluceau ireal de puternic... Buza ii era puternic stransa intre dinti... Inca nu vazuse altarul... Inca nu ma scapase din ochi. Dar trebuia sa intrerup putin magia. Nu eram pregatit in camera asta pentru ea si nu voiam sa o pun in pericol... Asa ca am soptit bland:

- Iubire, scuza-ma doar un moment. Trebuie sa aduc ceva.

Ea a clatinat din cap, inca privindu-ma.

Am iesit repede din camera si m-am grabit in celalalt dormitor unde aveam cutiile cu prezervative. O voi feri... Voi fi precaut... si nu va trebui sa fiu atent la final. Inca eram in incapere, cand am auzit-o pe Carmen:

- Dumnezeule mare! Exclama ea. – Edmond ce ai tu aici?

Da! Abia acum vazuse altarul ei. Nu m-am mai grabit sa ma intorc... Am vrut sa ii dau timp sa priveasca... M-am oprit tacut sub tocul usii, in timp ce ea privea inmarmurita, cu ochii mariti de uimire, peretii acoperiti cu pozele ei. Intr-un tarziu ma privi din nou. Acum era mult prea serioasa. Am hotarat sa vorbesc eu primul:

- Da... iubire... Asa am aflat de album. Datorita acelei poze, am spus, aratand poza cu ea pe balconul ei, cu albumul in fata, - Datorita acelei poze am vrut si eu albumul. La inceput nu am stiut ca ti s-au facut acele fotografii. Le-am vazut intr-un moment sensibil... Iar durerea pe care am simtit-o atunci cand le-am vazut a fost imensa... Pe langa durerea din piept, a fost imensa durere cand le-am vazut... Insa aceste poze m-au facut sa imi doresc nebuneste albumul si afisul... si DVDul... Apoi eu am fost cel care a mai cerut fotografii cu tine...

- Edmond... sopti ea, apropiindu-se din nou de mine. – Edmond, iubirea mea! E uluitor ce ai facut tu aici! Intinse mana si imi mangaie obrazul... - Edmond! Sunt flatata! Atata iubire la un baiat? Sunt magulita... Sunt mandra ca am iubirea ta! Si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a deschis ochii. Doamne! Ce oarba am putut fi! Si ce cruda am putut fi! Adauga ea incruntandu-se cu durere.

- Nu, Carmen! Te rog... Nu... Nu te mai gandi... Te rog... Lasa acea zi acolo... la locul ei... Nu o mai aduce in fata... Tu trebuie sa o uiti! Vreau asta! Vreau ca tu sa uiti definitiv acea zi. Am murmurat eu, cuprinzandu-i trupul cu ambele brate... - Asta e dorinta mea, iubire... Nu o mai vreau in mintea ta. Alex spunea candva ca e mai bine s-o pastrezi acolo, ca asa nu vei gresi... dar eu nu mai vreau ca acea zi sa te chinuie... Nu vreau sa fie acolo... Nu vreau sa iti mai vad fruntea incretita din cauza acestei zile... Am adaugat eu, atingandu-i fruntea cu buzele mele...

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum