ASA TATA, ASA FIU

39

- Oare?

- Sunt sigur! Hai sa iti dau o veste bomba ce iti va aduce buna dispozitie.

- Spune! Am nevoie de vesti bune!

- Am vesti despre tatal tau.

- Serios? Am sarit eu agitat.

- Si-a revenit! Citeste! Adauga el si imi intinse un ziar.

Am luat in graba ziarul. Acolo, pe prima pagina, scria mare, la fel de mare ca si in toamna trecuta: MIRACOL! MEMORIA PATRONULUI FIRMEI REYN A REVENIT! Iar mai jos era o poza cu el in fata unei cladiri din oras. Si cateva cuvinte sub aceasta fotografie: "Sunt bine. Mi-am amintit tot. Acum va rog sa imi dati voie sa ma intorc acasa la sotia mea si cei doi copii"

Am ramas cu ziarul in mana. Privind si iar privind. Tatal meu si-a revenit! Tatal meu isi va aminti si de mine! Tatal meu va plati!

M-am uitat la Alex, muscandu-mi buza. Asta da veste bomba!

- Vezi, am stiut eu ca te vei bucura! Hai acum sa mergem. E timpul! Esti pregatit?

- Nu sunt pregatit. Dar voi fi, Alex.

- Inainte de a iesi, Edmond mai am ceva pentru tine. Uite! Asta e primul tau salariu. Asta ti-a adunat Narcisa. Odata cu aceste cuvinte mi-a intins un plic. Iar un plic.

L-am privit... incruntat. Apoi l-am privit pe Alex si in cele din urma i-am spus cu tarie:

- Nu ii vreau! Alex! Nu ii merit! Nu!

- Nu vrei sa stii cati sunt in plic?

- Nu ma intereseaza, pentru ca nu ii voi lua!

- Edmond! Frate! Sunt banii tai! Asa i-am spus ei in acea zi cand a ajuns la subsoluri. Banii facuti de ea sunt toti ai tai! Daca tu nu ai fi fost, banii astia nu ar fi existat. Ea nu ar fi ajuns la produs. Tudor nu s-ar fi aliat cu Manu si Babanu. Deci nu a intrat in calcul. Asadar banii astia sunt ai tai!

- Alex, am gemut eu. – Nu ma obliga sa ii primesc! Nu ii vreau!

- Edmond, sunt zece mii de euro. Ia-i! Aduna-i! Fa-ti o casa cu ei! O casa in care sa o duci pe Carmen peste noua ani!

- Cat? Zece mii de euro? Voi sunteti nebuni?!

- Nu vor fi mereu atatia. Mai multi sau mai putini. Acum atat s-au strans. Dar tine minte! Narcisa nu va rezista prea mult... Se va ofili si nu o vor mai vrea... Profita! Asta e dorinta noastra. A mea si a tatalui meu! Te rog nu ne refuza. Ne-am imbogatit. Ai adus in luna asta mai mult de o suta de mii de euro. Crede-ma! Nu te mint ca sa te conving! Daca vrei il sunam acum pe tata. Sa iti confirme el.

M-am asezat pe canapea, fara vlaga, privind plicul din mana fratelui meu. Alex s-a asezat langa mine, mi-a luat palma si mi-a asezat plicul intre degete.

- Ia-i! Sunt pentru suferinta ta! Sunt pentru toate clipele urate! Stiu ca nu se compara si trairile nu pot fi cuantificate, dar sunt macar o parte din tot ceea ce ai trait tu. Ia-i pentru ceea ce i-a facut Narcisa lui Carmen! Pentru pericolul in care a fost Carmen! Pentru ca sunt absolut sigur ca Narcisa ar fi mancat-o pe Carmen daca ar fi ajuns la ea. Acum, hai! Trebuie sa ne intalnim cu baietii. Mergem la club. Incepe!

Mi-am revenit cat de cat si am lasat plicul pe masuta. Am inspirat incercand sa imi umplu plamanii. M-am ridicat si am dat mana cu Alex:

- Multumesc, frate! Si multumesc tatalui tau. M-ati lasat fara cuvinte. Sunt mult prea multi!

- Sunt atat cati a facut Narcisa. Ea s-a dus de la noi cu instructiuni clare. Fara pauza! Exploatata maxim! Fara mila! Cat poate duce! Apoi la groapa de gunoi cu ea! Au fost si cate patru, cinci odata! Asta merita ea pentru ceea ce a facut! Pentru ce i-a facut lui Carmen!