ASA TATA, ASA FIU

11

- Sigur?

- Da!

- Hm! Poate avem sanse sa scapam. Astia nu prea au arme de foc. Baga-mi-as piciorul! Ca mi-am lasat pistolul la apartament!

S-a agitat si a apasat acceleratia hotarat sa nu ii lase sa ne depaseasca. Asta era sansa noastra! Sa nu ne depaseasca si sa ne taie calea.

- Haide, bre! Mai avem putin. Si scapam de ei! Inca putin. Avem noroc ca motorul ne e in fata. Daca ar fi in spate am fi morti. De ne lovesc din spate, nu e mare paguba. Ne imping in fata si atat. Eu doar trebuie sa controlez masina sa nu sarim in sant. Fi-r-ar! Ce mi-a trebuit mie lac? Edmond! Sa nu te simti vinovat! Nu esti tu vinovat. Eu am simtit nevoia sa ies din Bucuresti! Ma sufoca orasul asta! Imi doresc de multe ori sa evadez... Sa savurez linistea... Te temi? Ma intreba el, fara nicio introducere.

- Nu! Am raspuns si asta era adevarul. Nu simteam teama. Poate o parere de rau pentru ca nu am ajuns sa imi cunosc tatal si sa il fac sa plateasca si o crunta parere de rau ca nu am putut sa imi tin cuvantul dat lui Carmen. Insa nu simteam niciun pic de teama. Simteam adrenalina prin vene. Simteam tensiunea momentului. Atat.

- Da! Am uitat! Daca mori in felul asta fata e libera... si nu e in pericol, iar tu nu mai esti obligat sa iti faci treaba, ranji el. – Asta ti-e acum in gand.

- Nu e adevarat! Nu m-am gandit nicio clipa la asta acum! Ba chiar m-am gandit ca ii promisesem fetei in ultimele momente ale noastre ca voi trai... ca voi supravietui... si parca destinul nu vrea sa ma tin de cuvant. La asta m-am gandit. I-am promis ca voi trai. Si nu m-am gandit acum sa o salvez asa. Daca tu te tii de cuvant voi face ceea ce imi ceri! Nu uita ce mi-ai promis.

- Asa te vreau! Edmond!

Apoi se uita din nou in spate si a apucat sa spuna doar atat:

- Tine-te bine!

Atat! Apoi am simtit o smucitura puternica care, daca nu as fi avut centura, m-ar fi aruncat prin parbriz.

- Hai ca am scapat de data asta. Sopti el, cu fruntea incruntata, tinand puternic de volan incercand din rasputeri sa ramana pe asfalt.

- Va fi bine! Vei vedea! Am murmurat eu, privind drept inainte... - Tu doar tine volanul bine. O sa ne salvezi pe amandoi! Sunt sigur! Ajungem la timp. Habar nu am unde, dar vom ajunge...

Apoi am mai primit o lovitura in spate incercand sa ne impinga de pe sosea, sau macar sa ne impinga intr-o parte, sa poata sa ne depaseasca ei si sa ne opreasca din fata... Viteza masinii era deja ametitoare. Simteam cum ma baga in scaun... apoi urma o alta lovitura destul de puternica ce ne-a dezechilibrat serios... mai-mai sa iesim in decor, insa Alex era un sofer foarte bun. Nici de data asta nu au reusit sa ne scoata de pe drum.

- In sfarsit! In sfarsit! Vin!

L-am vazut ranjind cu satisfactie cand masinile ce veneau pe contrasens faceau semne cu farurile... Doua masini. In momentul in care si Alex le-a facut semne cu farul dandu-le de inteles ca suntem noi si ca nu cumva sa treaca pe langa noi, mi-a spus sa ma tin bine si a facut o manevra cu frana de mana, un drift cum se spune, iar masina s-a intors aproape pe loc si s-a tot oprit in mijlocul drumului, blocand toata soseaua. Si-a scos centura si a iesit din masina. Nu inainte de a-mi arunca scurt:

- Stai in masina! De aici ne descurcam noi.

A fost prima si ultima data cand mi-a ordonat ceva si eu nu am tinut cont de cuvantul lui. Mi-am desfacut si eu centura si am iesit din masina, urmarind atent ce se intampla acum. Asa cum spusesem, ei erau sapte, noi eram noua. Majoritatea aveau bate de baseball...

S-a pornit o incaierare crunta... Toti dadeau cu sete. M-am bagat si eu in momentul in care unul dintre cei de-ai lui Babanu' a fost cat pe ce sa il loveasca pe Alex cand acesta era atent la un altul. Se vedea ca cei care ne-au urmarit il vaneaza pe Alex in special. Toti ar fi vrut sa sara doar pe el, insa acum aveam ajutor. Eu am apucat sa ii secer picioarele celui care il tintise deja pe Alex si l-am trantit la pamant. Greseala mea a fost ca nu l-am mai urmarit si i-am observat miscarea in ultimul moment, cand am vazut cum scoate un cutit de la glezna si il arunca spre Alex. Daca nu l-am putut opri sa nu poata scoate cutitul, in momentul in care am vazut stralucind cutitul in timp ce se apropia de tinta l-am impins pe Alex cu putere si am apucat sa simt o durere vie si ascutita in piept... si m-am prabusit la pamant.

- Cris! Cris! Am auzit vag un nume... fara sa mai pot sa ma gandesc ca era si asta numele meu acum... Durerea era crunta! Cu ultimele puteri am apucat sa vad ca ultimii dintre cei de-ai lui Babanu' sunt trantiti la pamant si legati la maini si picioare... apoi ochii mi s-au incetosat... pana cand nu am mai vazut nimic... filmul s-a rupt brusc... si nu am mai simtit nicio durere...

- Fi-r-ar el sa fie! Ba! Ar face orice sa nu faca ce are de facut... am auzit eu la un moment dat.

- Boss! Serios acum. Daca ar fi vrut sa scape, acum ar fi fost momentul! Doar stii bine! Ce era sa sara chiar el acum sa te ia ostatic si sa faca schimbul... el si fata contra ta! Stii ca ar fi putut... dar l-am vazut ce a facut... Te-a salvat de doua ori! Prima oara cand ala a vrut sa dea cu bata... daca te-ar fi atins, ti-am fi cantat prohodul! Stii bine! Apoi cutitul ala era pentru tine! Stii bine!

- Dar nu ar fi trebuit sa iasa din masina. I-am poruncit asta. Nu e treaba lui sa ma apere pe mine! De afla tata, o incurc. O incurc rau de tot! Urasc asta!

- De unde sa afle? Doar nu suntem prosti sa ii spunem de Cris! Ramane intre noi. Nu stie nimeni altcineva ca a fost cu tine!

Asta am auzit, inainte de a fi in stare sa ma misc cat de cat. Cutitul patrunsese adanc in trupul meu si taietura lui ma durea crunt la fiecare respiratie. Insa nu a atins niciun organ vital... stiam asta... Am deschis ochii si am incercat sa imi dau seama unde ma aflu dar nu am recunoscut nimic.

- Boss. Copilul a deschis ochii! Am auzit eu, o voce straina...

- Bre! Nu-i mai zice copil! E mai matur decat noi toti! Ne-am inteles? Il cheama Cris! Atat. Cris! Bre! Daca l-ati fi vazut cat de calm a fost in masina! Daca l-ati fi vazut cum incerca el sa ma linisteasca pe mine! E mai bun decat noi toti! Se rasti Alex la strainul de langa mine in timp ce s-a grabit sa se apropie de patul pe care eram intins. – Cris, baiete! Revino-ti! Haide, bre! Revino-ti! Nu vreau sa te duc la spital! Trebuie sa mergem la apartament, sa nu ni se simta lipsa. Bine ca am oprit camerele de luat vederi din apartamentul lui... mormai el pentru sine... incercand sa gaseasca o cale de scapare.

M-am incruntat, fara sa vreau... nu-mi ajungea aerul si nu puteam inhala mai mult, ca ma durea ingrozitor. Am strans ochii cu putere, apoi i-am deschis din nou... parca vedeam totul mai clar. Mi-am adunat puterile si am dat sa ma ridic...

- Cris, bre! Ce naiba faci? Unde pleci? Alex era extrem de agitat si nervos! – Bre! Ce naiba stati, bre! Ajutati-ma sa il sustin. Nu vreau sa se miste prea brusc sa nu i se deschida rana! Abia i-a fost cusuta! Miscati-va mai repede. Cris! Usurel... usurel... Incet... trebuie sa il ducem cumva la masina. Trebuie sa ajungem la bloc pana la ziua! El trebuie sa fie in apartament in cazul in care i se nazare la batranul meu sa ne verifice... Apoi ne ducem la vila! Babanu' va plati pentru ce s-a intamplat azi noapte.