ASA TATA, ASA FIU

5

Momentul se apropia... clipa razbunarii se apropia... si stomacul meu se facea tot mai mic si mai dureros... Am facut in acele zile antrenamente peste antrenamente sa pot sa ma mentin... pentru dupa momentul Carmen... Nu stiam ce aveam de facut si asta m-a speriat putin. Trebuia sa fiu pregatit...

Examenele au decurs fara probleme si fara mari emotii. Dupa examenul de la matematica am iesit din nou cu Carmen la cafeneaua de la scoala si ne-am asezat la aceeasi masa... I-am luat palma intre ale mele si i-am sarutat degetele, privind-o gales, printre gene.

- Edmond, esti atat de dragut cand vrei sa fii dragut, chicoti ea, rosind brusc...

- M-am documentat! Sarutarile cu forta nu sunt o metoda buna de a arata cuiva ca tii la ea... am raspuns eu, zambind provocator.

- Tii la mine? Intreba ea coborand privirea, timida. Era cu totul alta decat in acea zi cand am iesit la suc cu toti colegii. Atunci era plina de viata, asa cum o stiusem mereu. Acum ea era imbujorata, tacuta si timida. Unde era rautatea ei din acea zi de toamna? Ce a impins-o sa fie atat de cruda atunci... si ce s-a intamplat cu ea dupa aceea?

- Doar stii asta!

- Chiar si dupa acea zi?

- Chiar si dupa acea zi... am murmurat eu, coborand privirea. – Dar tu ce simti pentru mine, acum? Am indraznit sa intreb fara sa imi ridic privirea.

- Tin la tine. Daca asta te intrebi. Raspunse ea, iar bujorii ei s-au incins. – Abia astept sa ne vedem. Imi bate inima mai tare cand te vad... ma gandesc mereu la tine... Nu stiu ce sa insemne asta... nu am mai simtit asta niciodata pana acum...

- Cum asa? Ti s-au schimbat sentimentele de atunci?

- Da... Categoric da! Raspunse ea cu tarie.

- Ce te-a facut sa te schimbi? Hainele mele? Intrebarea mea era legitima, in capul meu.

Pana sa dau de tigani, nu aveam haine de calitate, acum insa, am prins gustul lor, insa nu faceam exces... Nu aveam voie sa fac exces... Nu am mai purtat lantul la gat si bratara, din noaptea banchetului. Nu am vrut sa epatez, chiar daca mi-am dorit, insa nu ar fi fost sanatos sa-mi etalez noile achizitii. Am mai explicat de ce. Despre lant si bratara s-ar fi putut gandi toti ca le-am imprumutat doar pentru acea seara...

- Nu... Crede-ma ca nu hainele tale! Indignarea ei era delicioasa.

- Atunci?

- Felul in care te-ai comportat cu mine in seara banchetului... Nu am crezut niciodata ca tu cunosti atat de bine bunele maniere... Asta m-a atras prima data la tine... Apoi, aici facu o pauza, - Apoi mi-a placut totul la tine.

- Dar ti-am placut, din spusele tale si in toamna... am remarcat eu, zambind...

- Da. Si nu te-am mintit. Dar nu am simtit pentru tine ceea ce simt acum... Poate m-am maturizat si eu... poate ca tu te-ai maturizat si ai inteles unele lucruri... Nu imi pot explica. Stiu doar ca as vrea sa ramanem impreuna cat mai mult timp...

Oh! Cat mi-as fi dorit sa se poata asta... sa ramanem impreuna cat mai mult timp... Insa ziua in care eu nu o voi mai vedea niciodata in acest fel, se apropia vertiginos...

Am condus-o acasa. La fel ca de obicei. Pana in fata scarii.

- Ne mai vedem pana la rezultate? Ma intreba ea, privindu-ma, asteptand raspunsul meu.

- Vrei sa ne mai vedem?

- Ce intrebare e asta? Doar ti-am spus azi ca abia astept sa ne vedem.

- Ok. Atunci ne mai vedem. Te sun eu cand iesim. Ai grija de tine pana atunci. I-am sarutat din nou fruntea si am strans-o in brate, oftand, fara sa ma pot abtine. As fi vrut ca gasca de tigani sa se evapore si sa am libertatea sa fiu cu fata din bratele mele. Insa, nu s-a putut. Nu aveam cum sa ma retrag fara sa imi fac rau.

Am pornit spre casa, la fel de ganditor... Ce bine a fost in perioada asta, fara gasca de tigani! Ce bine ar fi fost sa am libertate! Insa trebuia deja sa ma gandesc la pasii pe care ii voi face in acea zi in care o voi zdrobi pe Carmen si o voi face sa ma urasca pentru totdeauna. Of! La gandul asta, stomacul mi s-a strans si a inceput sa ma doara. Va simti aceeasi ura pe care am simtit-o si eu in toamna... Insa acea ura a mea s-a stins de mult... Eram constient ca nu o mai uram de ceva vreme... nu din seara banchetului... ca sa aflu ca si ea a avut pareri de rau pentru acea zi cu mult inainte de seara banchetului... Asadar am fost in contratimp... si sentimentele ni s-au schimbat cu mult inainte de banchet...

A venit si ziua rezultatelor. A fost ziua in care am hotarat sa o iau de acasa... din fata blocului... Am asteptat-o si impreuna ne-am indreptat spre scoala. Aveam emotii amandoi. Cum sa nu avem? De notele astea depindea liceul in care vom intra. Clasa noastra era deja adunata in fata avizierului impreuna cu diriginta noastra. Am asteptat acolo, ore in sir pana sa ne vina in sfarsit rezultatele.

Am luat note maxime, insa nu ma puteam bucura de notele astea. Nu simteam bucuria pe care ar fi trebuit sa o simt. Carmen a luat note mai mici, insa, cred ca suficiente pentru a intra la liceul pedagogic unde isi dorea sa ajunga. Ea s-a bucurat. A sarit in sus de bucurie savurand rezultatele si din acest elan mi-a sarit in brate si fara sa ma astept si-a lipit buzele de ale mele... fara niciun avertisment, fara niciun semn ca ar vrea sa o faca. Am incremenit o secunda... o lunga secunda, paralizandu-ma... Apoi bratele mi s-au inclestat pe trupul ei pe care il visasem gol si plin de dorinta si i-am raspuns la sarut aproape inconstient, fara sa ma gandesc ca ne vad toti cei din jurul nostru... fara sa ma mai gandesc la Narcisa... fara sa ma mai gandesc la nimic altceva decat la faptul ca o aveam in bratele mele si ca o sarut. Daca la inceput doar buzele noastre s-au jucat intre ele, am indraznit sa cer mai mult... I-am atins cu limba buza de jos, trecandu-mi-o de-a lungul ei... si savurand gustul ei mult visat. Fata s-a pierdut... i-am simtit degetele in parul meu si am stiut ca nu am gresit... asadar am facut si ultimul pas... Limba mea a patruns, de bunavoie... in gura ei, cautandu-si perechea iar in momentul in care s-au intalnit am simtit ca explodez... Nimic din ce s-a intamplat intre mine si Narcisa nu a semanat cu ceea ce am simtit acum, in timpul acestui sarut. Imi amintesc ca am strans-o tare la piept... si i-am simtit trupul frematand in bratele mele. Oh! Cat de tare am dorit-o in acel moment. Am avut noroc ca am fost in mijlocul colegilor, altfel nu stiu daca m-as fi putut infrana sa nu indraznesc macar sa ii ating sanii. Poate nu as fi ajuns la sex cu ea, insa pe sani tot as fi pus mana. Asa, acolo, in fata scolii nu am facut nimic altceva decat s-o sarut si sa prelungesc cat mai mult acest sarut... insa nu am putut-o lungi la infinit. Mi-am desprins buzele, cu multa parere de rau si i-am privit chipul. Voiam sa-mi ramana pe veci in minte chipul ei de acum... peste trei zile chipul ei va fi desfigurat de oroare de durere si de consternare... si de ura... Lovitura va fi devastatoare. Stiam. Acum obrajii ei erau in flacari... Carmen ma privea in aceasta clipa uluita de ceea ce s-a intamplat acum. Uluita de sarutul nostru. Incantata de indrazneala ei.

Colegii ne-au privit cu gura pana la urechi, chicotind la spectacolul oferit de noi. Insa nu mi-a pasat. Nu m-am putut bucura de acel moment cand stiam ce urmeaza sa se intample. Dar nu s-a vazut nimic pe chipul meu. Stiu. Am fost sigur. Am zambit si eu, in timp ce o priveam in continuare pe fata din bratele mele. I-am luat chipul intre degete, fin si tandru si am mai depus un sarut scurt pe buzele ei, apoi, i-am sarutat fruntea...