• Capitølul 25 •

71 9 0
                                    

___________________________________________________________________________________________________

- Hai să rămânem prieteni.
- De ce?"

___________________________________________________________________________________________________

Perspectivă: Karo

___________________________________________________________________________________________________

Îmi trântesc ghiozdanul pe pat și încep să-mi strâng lucrurile. Andrew oftează și se apropie de mine.

- Karo, încetează!

- Nu! Eu plec!

Încerc să mă feresc, dar acesta reușește să mă prindă de braț. Se uită la mine urât.

- Nici într-un caz! Nu am strâns bani două veri la rând ca să te răzgândești tu acum!

- Putem merge altundeva, îi spun și mă trag din strânsoarea lui.

- Deja jumate' din bani i-am dat, deșteptule, îmi spune și eu îmi dau ochii peste cap.

Mă trântesc în pat și îmi scufund fața în palme. Se simte ca un coșmar care se repetă și nu pot scăpa de el. Andrew suspină și se pune lângă mine. Vrea să mă atingă pe braț, dar se oprește.

- Uite, știu că e nașpa că... mna. Vrea să spun că îmi pare rău că te-am pus să vorbești cu el atunci, îmi spune sincer. Nu știam că e ultimul ciudat. Dacă vrei, plecăm și cerem banii înapoi, sau... nu știu, ceva de genu'.

Se oprește, așteptând să spun ceva. Îmi ridic privirea din palme și mă uit la el. Nu vreau să fiu ultima jigodie.

- Ok, îi zic și oftez lung. Cred că... am putea... rămâne.

___________________________________________________________________________________________________

Perspectivă: Derek

___________________________________________________________________________________________________

- Delia, îi pronunț numele în speranța să se uite la mine, dar ea nu se clintește din fața laptopului.

Mă ridic din pat și merg lângă ea, la birou. Lucrează pe laptop. Nu mă băga intenționat în seamă.

I-am spus că poate să închirieze etajul casei de vacanță și că nu mă supăr. De când a avut accidentul și a pierdut copilul, încerc să-i fac pe plac cât de mult pot. Însă și ea a făcut la fel și a încercat să își ocupe timpul cu altceva: s-a deconectat de la serviciu, a plantat flori, a cumpărat o casă lângă mare, a închiriat-o puștiului căruia i-am arestat tatăl...

Chestii normale... bănuiesc.

- Delia, nu mă ignora! Știu că te joci Candy Crush!

Aceasta chicotește și închide pagina. Se întoarce cu scaunul spre mine.

- Da, Dek, ce e?

- Cum naiba ai reușit să-i găsești?

Delia este haker și face o treabă excelentă. Chiar așa am cunoscut-o prima dată. Îl ajutam pe Ryan la un caz și ne trebuia un ajutor în domeniul ăsta, iar când a venit nu mi-am dat seama că este ea și am făcut greșeala să întreb când vine specialistul. M-a întrebat prima dată dacă sunt idiot și dacă mă așteptam să fie un bărbat. Am mințit și am zis că nu, iar de atunci am început să ieșim.

Mint SincerUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum