Mint Sincer

• Capitølul 19 •

___________________________________________________________________________________________________

„- Chiar nu era treaba ta.
- Știu."

___________________________________________________________________________________________________

Perspectivă: Ryan

___________________________________________________________________________________________________

Intru în bucătărie unde-l zăresc pe Derek stând la masă, jucându-se pe telefon. Iau un loc lângă el. Mă uit cu coada ochiului la mătușa lui, care spăla vasele.

- Ce faci? îl întreb.

Acesta nu-mi răspunde, doar mormăie ceva în semn de salut. Pare concentrat la jocul său de pe telefon și la a nu mă băga în seamă. Așa e când ai 14 ani...

- Ce te joci?

Se încruntă și începe să-și roadă unghia. Mai aștept câteva minute până primesc un răspuns de la el cu jumătatea de gură:

- „Subway Surfers".

- Interesant... dau din umeri chiar dacă nu am habar ce e aia. Se pare că te pricepi.

- Da, cel mai mare scor al meu este 1,501,810.

Îi urmăresc degetele care se mișcă rapid pe ecranul telefonului. Mă bucur extrem de mult când vorbește, îmi readuce aminte că nu e paralizat sau mut.

- Ce ai pățit aici? întreb încet și îmi trec degetul peste o zgârietură de sub ochiul său. Te-ai bătut cu cineva?

Derek se strâmbă și își mută scaunul mai încolo. Am uitat că nu-i place să fie atins. Oftează și își aruncă telefonul încet pe masă. Se uită la mine lung, așteptând să spun ceva în locul lui. Dar am descoperit că dacă sunt la fel de tăcut ca el, vorbește de la sine. Poate că funcționează la fel și cu contactul fizic, dar mă înșel.

- Nu e în regulă să te bați.

- Știu asta, Dek. Eu am întrebat altceva.

Inspiră și expiră.

- Nu chiar m-am bătut, doar i-am tras una unui coleg.

Mătușa lui se întoarce spre noi, oprind apa de la chiuvetă.

- Poftim?! Eu te trimit la școală și tu te bați?

- Eu... încearcă acesta să se scuze, dar îl întrerupe:

- Continuă tu așa și am să cer personal să ți se scadă nota la purtare! Te comporți ca ultima pacoste.

Derek nu spune nimic, nu arată nicio expresie pe față. Se uită la ea lung. Știu că a auzit-o, chiar dacă nu pare așa. Receptează fiecare cuvânt.

- Te-am luat la mine acasă, te-am hrănit și trimis la școală, ca să-ți bați colegii? De ce disciplină dai dovadă? Să-ți fie rușine.

Derek nu arată nicio emoție în continuare.

- Doamne și ferește să te vadă Michel sau Richard în ce te-ai transformat! femeia continuă să limpezească farfuriile sub apa rece. Mai bine că au murit, decât să aibă de-a face cu așa nerecunoscător.