Blestemul

8. Spion

- Dezamăgitor!

Aceste cuvinte le-a auzit de prea multe ori.

- Dezamagitor! Ți-am spus să iți faci treaba nu să complici treburile!

In camera directoarei se afla Lizette alaturi de fata cu față de șarpe, iar in fața geamului imens statea Lucio cu mainile la spate si cu o privire ganditoare la copiii de afară.

Fetei i se albi pumnul de la strâns, iar palma era plină cu urme de la unghiile infipte. De ce trebuie să se creadă toti mai superiori ca ea?

Directorul scolii de Est, Lucio, a pedepsit-o pe acea fata cu numele Zaar. dar nici Lizette nu scapat ușor.

Morven ii arunca priviri sfidătoare lui Lucio, sclipiri provocatoare se jucau în ochii ei, dansând împreună cu ura.
- După cum am mai spus, sunt foarte dezamăgită de tine, Lizette. Asa ca va trebui sa îți petreci timpul liber cu Zaar. Vei sta cu ea până vei înțelege și te vei simți prost pentru ce ai făcut. Vei avea permisiunea școlii de Est, zise ea cu privirea dominantă spre director ca și cum se aștepta să se revolte.
Dar acesta stătea tăcut, studia totul din jurul lui, iar ochii ii inspirat a putere. Dominare.

Când cele două au ieșit împreună din încăpere, în urma lor s-a auzit niște înjurături.
Ceva obișnuit.
Căci ochii lor își aruncau înjurături și Blesteme, de parcă celelalt era vinovat pentru soarta acestui tărâm.

- Ai face bine să nu te ți scai de mine in toate zilele astea! Să nu te văd!

Lizette s-a întors zgomotos spre cealaltă parte a holului și a plecat fără să mai spună nimic. În loc să stea și sa învețe pentru competiția scrisa, ea stătea să o urmărească pe Zaar din Est.

Fata zâmbi în sinea ei. Nu putea să se aștepte la altceva din partea lui Morven. Era folosită, dar totuși. Asta poate le va aduce un avantaj Vestului.

Lizette parcă auzea laude și aplauze pentru școală ei. Ce vis frumos.
Păcat că cei din Est aveau puteri mai folositoare și mai puternice. Sau poate doar atitudinea lor e mai învingătoare.

***

În următoarea zi, Lizette stătea cu Zaar în bibliotecă, amândouă "studiind", adică fiecare se uita pe furiș la cealaltă.

Zaar, fata cu pielea albicioasă, păr albăstrui de noapte și ochi ce te studiază permanent de parcă se pregătea să te înjunghie la orice oră, stătea cu Lizette și citea din "Descendenții Izirilor".
Era tăcută, mohorâtă, dar pregătită să îți întoarcă vorba imediat. Înșelătoare într-un cuvânt.

- Ce te holbezi la bine, Blestemat-o!
Fix în locul sensibil.
Lizette își ridică mâna, dar fu de ajuns ca Zaar să își scoată limba tăiată în două și dinții ascuțiți.

Jur că am să îți iau trag una în moacă dacă mai îmi zici odată asta, spuse Lizette, în mintea ei.

Ce patetic. Un joc prefăcut între dușmani.

Cele doua si-au continuat învățatul, deși cu greu se concentrau din cauza privirilor aruncate de alții.

*

Inaintea cinei, după ce au terminat de învățat, Zaar ia ordonat Lizettei ca de acum poate pleca liniștită, dar aceasta a urmărit-o spunând că trebuie să își respecte pedeapsa.
O Uniformă Portocalie era privită ucigător în partea comună, dar dacă o gadeau în partea întârzisă... faptele lor deveneau ucigașe.

Lui Lizette nu-i păsa. Asa ca a continuat să meargă alături de ea până în camera ei, unde s-a schimbat în costul orelor de Autoapărare. Un costul de piele neagră, lucioasă, perfectă pentru camumflat în timpul nopții.

Zaar i-a explicat că cei mai puternici din Est aveau o mică armată cu care se antrenau. Pentru orice eventualitate.
Cei din Vest chiar aveau ce invidia.

Zvonurile s-au împrăștiat rapid și chiar dacă Lizette nu purta uniformă școlii, tinerii tot o priveau curioși și provocatori în aceeași timp.

- Ai face bine să îți ți gura! Ce e aici e. Strict. Interzis. Celorlalor. Peroane. Înțeles?
Liette a dat din cap și a continuat să meargă după fată, până ce au ajuns într-o încăpere imensă, goală, doar pereții lucioși de marmură și plini cu picturi și basoreliefuri.

- Ai întârziat Zaa-
- Ea doar stă și se uită. Nu am avut de ales, grăise în timp ce își dădea ochii peste cap, ca semn că nu avea chef de explicat.

În acea încăpere se aflau 11 de tineri, din toți anii. 5 fete, 6 băieți.
Defapt 12, cu tot cu Lizette.

Ceilalți au încercat să o studieze, dar, nu aveau cum să se teme de ea. Cine se putea teme de o astfel de fată Blestemată? Nici cea mea mica furnică.

Zaar scana încăperea și o miroasea, probabil de un posibil intrus.

În acel moment, ușa se deschise și aceeași ochi-de-cenușă își făcu apariția.
Era nerăbdător, până să îi vadă fața lui Lizette.

- Ce mai caută și asta aici?
- De parcă nu ai știi, ii comenta fata uitându-se în altă direcție.
Acesta nu răspunse, știind că nu avea nici un sens să se ia de ea.

Toti au format un cerc mare și au vorbit câte ceva. Apoi i-au spus să se prezinte.

- Bună! Mă numesc Lizette, am 17 ani și sunt din... școală de Vest.
La acest cuvânt, ceilalți au scos un murmur sonor.
- Dă-o naibii de politețuri! Am venit pentru că am fost pedepsită! Morven mi-a spus sa stau cu Zaar, până nu îmi va părea rău pentru ce am făcut. Cea mai proasta decizie! continuă mai in șoaptă.

Ceilalți se uitat de la unul la altul, de credeai că pot comunica și printr-un alt mod.

- Oricum nu aveți motiv să vă îngrijorați.
Iar acestra au fost ultimele cuvinte până să se retragă într-un colt al camerei și să îi privească cu năucire la felul în care se atrenau. Nu a mai văzut asa ceva pana acum. Mișcările lor era armonioase și fluide, iar colaborarea între ei era dincolo de ce părea. Erau o echipă. Puteau luptă cu oricine căci alta varianta decât a câștiga, nu există.

După mai bine de o jumătate de oră, mișcările lor au devenit mai lente, dar nu mai puțin eficiente. Iar după o vreme, monotone.

- 5 minute pauza! A zis un băiat din ultimul an.
Toți gâfâiau și erau uzi de la efortul depus.

Una dintre fete a adus podeaua la viață. Marmură a început să se lungească într-un punct, formând forma unei fântâni cu capul unui leu. Iar în acel moment, ală fată a făcut să țâșnescă apa din gura animalului.
Toată lumea s-a năpustit asupra ape, ca niște animale ce nu au mai vazut apă ce multă vreme.
Ce puteri de invidiat.

Aceștia au mai stat puțin, dar continuau să se uite pe furiș la Lizette.
Dar, acel băiat se uita la ea gânditor, multe cuvinte circulându-i în priviri.

- Încerca și tu!
- Ce? Apa?
Acesta și-a dat ochii peste cap, ușor amuzat.
- Nu cap sec! Să te antrenezi. Poate te putem face să te simți mai înfrântă decât ești defapt.

Ceilalți zâmbeau cu o aroganță stupidă.

- Provocare acceptată