Blestemul

6. Sfârșit de săptămână

Toată ziua s-a derulat într-un mod accelerat. De la ora de Alchimie unde a transformat, din greșeală, o piatră într-o broască, imediat s-a trezit la Autoapărare. La începutul fiecărei ore, profesorul Bowek crează o bulă în care sigilează toate puterile, ca luptele să fie egale. Fără puteri.

Lizette nu are cele mai bune reflexe, mai ales când e intimidată de adversar sau speriată de alți factori, dar a nimerit cu un băiat ce părea mai mic de 16 ani. A reușit să îl doboare și la sfârșitul orei a putut evita capcanele profesorului.
A obtinut un clasament acceptabil, mai bun ca alte dăți. 19 din 57.

La Limbi uitate a predat eseul și a fost pusă să prezinte ce a scris, primind punctajul maxim iar după prânz, la cele două ore de Studiul Animalelor, a putut spune asemănăriile dintre cârtița-șoim și șarpe-cu-aripi.

În sfârsit, orele s-au terminat. Era o binecuvântare să fie Vineri dupa o săptămână lungă. Putea dormi cât voia și putea sta afară să studieze lângă Sera din capătul aleii pietruite, unde profesoara Yamka, ține orele de studiul plantelor.

- Lizette! se aude o voce stridentă ce îți atrage atenția imediat.

O fată blondă cu un zâmbet de copil ii făcea cu mâna în grămada de tineri. Curtea Trandafiriilor era plină, în ciuda faptului că afară era ger și cerul se încrunta pe minut ce trece.

- Te-am căutat! zise fata gâfâind, fiecare sunet lăsând un abur să iasă din gură.
- Cum așa, Myrra?
Fata i-a întins o bucată de pergament toată ruptă dar pe care încă puteai descifra ceva.
- Am găsit ceva!
Lizette a oftat in timp ce și-a întins o mână peste față.
- Iară-și te-ai strecurat în Cancelarie?
Myrra ia făcut cu ochiul și s-a așezat pe bancă lângă ea.

Aceasta a început să îi citească câteva lucruri și majoritatea erau despre competiție.
Primele probe erau scrise apoi cele practice. Foaia era ștearsă dar se putea distinge cate ceva din program.
Când niște tineri din anul lor au trecut pe lângă ele, Lizette a ascuns foaia sub veșmântul gros.

- Dacă te mai prinde cineva că faci de astea, o încurci! Ș-așa data trecuta ai primit pedeapsă.
- Nu-i nimic. Trebuie să mai riști din când in când, ii zise Myrra clipind cu un ochi.

Cele două au chicotit între ele și au citit ce mai era pe foaie. Nu mare lucru dar totuși...

- Realizezi ca nu mai e mult? Se zice că va fi puțin diferit față de ceilalți ani.

Lizette a dat din umeri și s-a ridicat în picioare, întinzându-se. Au început să se plimbe printre tufele cu Trandafiri Nemuritori, până ce s-a întunecat.
Deasupra lor zburau păsări grăbite să se culce sau probabil să își hrănească bieții puii. Erau disperate de frigul năucitor și de întunericul ce începea să înfulece din cer.

Înăuntru însă era cald. Puteai crede că ești acasă dar mirosul nefamiliar îți readucea aminte că ești doar un străin.

Lizzete si Myrra hoinareau prin holurile largi si frumos inpodobite cu picturi despre ingeri si vechi legende, cât și sculpturi de luptatori. Cand au trecut pe langa biroul doamnei directoare, cele doua au auzit cum au fost strigate.

- Domnișoarelor! se aude o voce veninoasă. Cred ca aveți ceva ce îmi aparține.

Cele doua au încremenit și nu mai știau ce să spună. Doamna Morven a întins mâna ca semn să se aproprie.
Foaia era la Lizette așa că ea s-a apropiat și a înmânat-o. Directoarea se uita cu niște ochi așa pătrunzători de puteai crede că îți citește gândurile, dar noroc că nu are asemenea dar.

- Mă scuzați dar...
Lizette se opri când a văzut dincolo de ușă o persoană pe canapea. Ce căuta el, din nou acolo. Ochii lui au făcut-o să scoată o înjurătură în șoaptă, dar acela s-a întors lipsit de orice interes.

- Domnișoară Lizette! Mă auzi? zise aceasta până ca tânără să revină la realitate. După cum am tot spus, încălcarea regulilor se răsplătește cu o pedeapsă.
Vocea ei devenea lingușitor de dulce. Se simțea o satisfacție în a-și chinuii elevii mai ales pe cei cu puteri slabe sau fără.
- O săptămână de făcut curat. Ce zici?
Aceasta nu continuă mult cu vorbele și ii trânti ușa în nas. Nu a apucat să zică nimic, nici ca ea e nevinovată, nici sa o scuze. Dar așa e viata, nedreaptă câteodată.

- Îmi pare așa rău! Puteam să îți iau apărarea!
Myrra a încercat să repare situația dar eșuă.
- Stai liniștită! M-am obișnuit deja cu ea și celelalte lucruri. O săptămână de curățenie... nu poate fi așa jenant, nu? oftă aceasta.

Au petrecut și restul timpului împreună iar când Clopotul a sunat, cele doua s-au îndreptat spre camerele fiecăreia.
Colega de cameră a Lizettei citea ceva și nici nu o băgă în seama când a întrat.

Extenuată de atâtea, s-a întins pe pat și a adormit așa.

Rutina a continuat și weekend-ul s-a evaporat ca apa într-o zi toridă de vară.

Dar o nouă săptămână urma.
Cu noi provocări.