MICHAEL
ÎN PREZENT
Mi-am mușcat buza de jos; toate terminațiile din gura mea tânjeau după ea. La naiba! Ce gust bun avea!
M-am ridicat și am văzut-o dispărând de cealaltă parte a cascadei. Kai a întors din nou capul spre mine.
- Te înfrupți din farfuria noastră, frate – m-a atacat el – și iei mai mult decât partea care ți se cuvine.
Am zâmbit pieziș și m-am apropiat de el. Mi-am înăsprit tonul.
- Știi, lesa pe care tot încerci să mi-o pui a devenit cam scurtă. N-am de gând să-ți dau explicații. Ai priceput?
- O să-mi aduc aminte că ai zis asta, mi-a întors-o el, desprinzându-se de perete. Treaba cu lesa e valabilă și pentru Will, pentru Damon și pentru mine.
- Asta ce vrea să însemne?
Kai n-a răspuns. În ochii lui am zărit un zâmbet sinistru.
Pentru prima data, nu mai aveam încredere în el. Da, mă atinsesem de ea după ce le spusesem s-o lase în pace. Îmi dădeam seama că prietenul meu era iritat și că avea tot dreptul să fie
Însă ea mă surpinsese. Venisem aici ca s-o scap de Damon și mă pomenisem pierzându-mi stăpânirea de sine îndată ce deschisese gura. Se făcuse isteață și nu bătea în retragere.
Monstrulețul ieșise din nou la iveală – fata care mânca jar și-i silea pe ceilalți s-o observe. Simțisem nevoia să o ating. Doar la asta mă puteam gândi.
Dar, oricât de mult merita Kai să se răzbune, nici prin cap nu-mi trecea să-i cer iertare. Începeam să mă tem de el. Nu pentru mine, ci pentru Rika. Mă bântuia bănuiala că vorbele lui, din prima noapte petrecută de Rika la Meridian City, aveau să se adeverească nu doar pentru Will și Damon, ci și pentru Kai.
Lucrurile nu decurg niciodată conform planului.
Oare toți trei aveau planuri despre care nu aflasem?
- Și casa ei? a vorbit Kai. Cum stăm?
- Mă ocup eu de asta.
- Cum stăm? a insitat.
În loc să-i răspund, m-am oprit sfidător în fața lui.
- Rika e în Meridian City datorită mei, am scrâșnit. Locuiește în Delcour datoriă mie și e izolată tot datorită mie. Suntem pe drumul cel bun.
Apoi am plecat. Astfel, dovedeam ceva: chiar dacă el, Damon și Will se schimbaseră, eu eram același.
Eu nu dădeam niciodată explicații.
****
Când am ieșit din grotă, hainele Rikăi dispăruseră de lângă piscină. După o cercetare printre petrecăreți, observând că lipsea și Alex, mi-am dat seama că Rika o rugase să o ducă acasă cu mașina și că plecase fără noi.
Will și Damon rămăseseră la petrecere, iar după înfruntarea din grotă, pe Kai n-am reușit să-l găsesc.
Era cazul să terminăm cu porcăria asta, ca să ne putem vedea cu toții de viețile noastre.
În ultima vreme, nu-mi stătea mintea la baschet, Kai se închidea din ce în ce mai mult în sine, Damon era ca o bombă cu ceas și mă săcăia bănuiala că Will nu lăsa să treacă nici măcar o zi fără să bea.
Crezusem că, încetul cu încetul, urmau să se readapteze la viața în libertate și la posibilitățile pe care le oferea viitorul lor, numai că situația se înrăutățea. Tărășenia asta trebuia să înceteze, iar eu voiam să-i văd iar pe făgașul cel bun. Cât de curând, cei trei ani de absență ai prietenilor mei aveau să fie doar o amintire urâtă.
