ERIKA
ÎN PREZENT
Am intrat într-o casă mare și alba, de la periferia orașului. Cei patru băieți pășeau înaintea mea, lăsându-mă în urmă. Nu-și făceau griji că aveam să fug.
La urma urmei, urcasem în mașina lor.
După ce mă întorsesem în apartamentul meu, după înfruntarea noastră, clocotisem câteva minute. Un million de temeri mă bântuiau. Le plăcea să-și hărțuiască prada și să inventeze jocuri, iar în seara asta, din cine știe ce motiv, eu eram prada lor. Dar nu pricepeam de ce.
Minutele se scurgeau, însă tot nu reușeam să mă liniștesc. Erau pe urmele mele. Cine știe când aveau să se oprească? Nu voiam să-i mai văd niciodată.
Totuși era evident că urmăreau ceva. Obișnuiau să-I intimideze pe ceilalți. Era în firea lor. Știam că aveau de gând să mă intimideze până când începeam să opun rezistență și încetam să mai dau înapoi.
Ce altceva mai știi să faci?
Ce altceva mai știam? Tata mă învățase să fiu curajoasă. Să încerc orice apă cu degetul și să experimentez totul și orice. Să învăț, să explorez, să descopăr lumea...
De la mama înățasem să fiu independentă. Evident, deprinsesem indirect chestia asta. Faptul că o vedeam zi de zi îmi arăta exact ce nu-mi doream să fiu.
Iar de la Michael, Damon, Will și Kai învățasem să scuip flăcări. Învățasem să pășesc ca și cum drumul de sub tălpile mele ar fi fost croit numai și numai pentru mine și să mă port cu întreaga lume de parcă ar fi fost a mea.
Dar puneam, în practică toate astea? Sigur că nu. Eram un șoricel fricos, așa că îmi pusesem costumul de baie și urcasem în mașina aia blestemată. Pentru că îmi doream să fiu altfel.
De data asta, nu aveam de gând să mă eschivez.
Am parcurs drumul în tăcere, iar eu mi-am petrecut timpul privind pe geam, bucuroasă că dăduseră muzica tare și că nu se putea purta o conversație.
După ce valeții au luat mașinile în primire, ne-au condus în casă. i-am urmat pe băieți. Purtam șlapi negri, din piele. Dintr-odată, mă simțeam destinsă la vederea atâtor oameni.
Aici nu aveam de ce să mă simt în pericol.
Arhitectura vilei era modernă; o mulțime de ferestre și suprafețe de sticlă, muchii tăioase și alb pretutindeni. Avea mai multe niveluri și balcoane de diferite mărimi. După ce am intrat, mi-am dat seama imediat că era o petrecere a jucătorilor din echipa Storm.
Echipa de baschet din care făcea parte Michael.
Accesorii sportive erau etalate peste tot, iar câțiva dintre invitați, inclusiv cei alături de care tocmai sosisem, îi dominau pe toți cu statura lor.
M-am alarmat pentru un moment, observând că toți băieții erau îmbrăcați în costum, dar m-am liniștit când am văzut fetele: unele în haine de club, iar altele în costum de baie, ca mine.
- Salut, Jake! a zis Michael, dând mâna cu un tip cu câțiva centimetri mai înalt decât el. Erika, ți-l prezint pe Jake Owen, un coechipier de-al meu. Asta e casa lui.
I-am oferit lui Jake un mic zâmbet și i-am strâns mâna.
- Îmi pare bine să te cunosc, mi-a zis, cu blândețe în ochi. Ești foarte frumoasă.
Apoi s-a întors spre Michael.
- Ești sigur că vrei s-o vadă și ceilalți băieți din echipă, înainte să-i pui inelul pe deget?
