Capricii interzise (Volumul 1)

C A P I T O L U L 13

      Îl privesc din nou amețită și parcă rușinea mă cuprinde fiind și el aici, privindu-mă cu atâta compasiune.

       — Trebuia să-mi fac timp să stau cu iubita mea!

      Îi simt gelozia în privire, mai ales în momentul în care Craig este prin preajma mea. De ar ști el, că eu ar trebui să fiu cea geloasă, s-ar prăpădi de râs.

        — O să mor dacă te mai uiți așa la mine! Îi reproșez lui Damon tăios și el se apropie de mine și îmi șoptește:

       — Aseară mi-a fost dor de tine, Ami!

      Respirația lui și căldura pe care mi-o lasă pe lobul urechii, îmi provoacă fiori și îmi doresc să fim singuri într-o cameră, făcându-ne împreună de cap.

       — Bun Jones, am salteaua pregătită pentru tine!

       Îmi spune Craig deodată, aruncând salteaua pe podea, tot praful ridicându-se brusc. Nu mi-a mai spus deloc pe numele de familie și asta mă face să mă întreb dacă, nu cumva, mă consideră drept o amenințare pentru el.

        — Ajută-mă să o pun pe saltea, dacă tot ești aici! I-o taie scurt lui Damon, iar eu zâmbesc numaidecât.

       Îmi înfășor brațele în jurul gâtului său și Damon mă ridică încet din scaunul cu rotile. Vreau să nu-mi mai dea drumul niciodată! Îmi bag de-a dreptul capul în pieptul lui și îi simt parfumul dulce, îmbietor, cu care m-a desfătat de-a lungul timpului petrecut împreună. Îl ador și, dacă nu aș mai simți nimic niciodată, pentru ultima dată asta aș vrea să miros.

         — Ești frumoasă! Deși nu o spun mereu, văd asta în fiecare zi.

       Roșesc! Îmi afund capul mai adânc și îl strâng puternic cu degetele de umăr. Îl doresc! El este cel care are puterea să mă facă să înnebunesc când este prin preajmă.

        — Damon..., încetează! Râde subtil, de parcă ar face totul dinadins, doar în ciuda mea.

       Mă așează cu grijă pe saltea și mă simt din nou atât de incapabilă să îmi păstrez echilibrul. Mă mișc când într-o parte, când în cealaltă și palmele îmi sunt înfipte de-a dreptul în saltea. Am o frică imensă și o rușine în același timp, ca să nu fac ceva greșit, ceva care să-mi dea o etichetă proastă.

         — Mă bucur că ești aici! Surâd încet, în timp ce îl privesc pe Damon, de jos.

        Zâmbește și el. Mă privește subtil și se așează în genunchi, lângă mine! Mă apucă de mână și îmi spune:

        — Voi fi aici mereu, până te faci bine și pe urmă!

       Inima îmi bate alarmant, simțindu-l pe Damon atât de conectat cu tot ceea ce se întâmplă. Craig mă ajută să-mi îndrept picioarele și mă lasă ușor pe spate. O frica imensă își face apariția în sufletul meu, încât îmi închid ochii și mă las purtată de val.

       — Trebuie să te ridici, Amelia! Îl aud pe Damon, care insistă din ce în ce mai mult!

       — Dă-i tot ce este mai bun! Spune și Daniel de partea cealaltă a picioarelor mele, de parcă amândoi se conectau cu trupul meu.