Capricii interzise (Volumul 1)

C A P I T O L U L 10

      Grija lui îmi place enorm. Mă face să mă simt relaxată și am impresia  că are cele mai puternice brațe, fiindcă are puterea de a mă face să fiu destinsă la atingerile grațioase ale unui bărbat, pe trupul meu firav.

      Craig se apleacă încet spre mine,  mă ia în brațe și eu îmi împletesc brațele de gâtul său. Se îndreaptă spre această cameră și sunt mai nerăbdătoare ca niciodată să ajung acolo și să simt cum toate problemele dispar pentru ceva timp.

       Intrăm împreună și deodată rămân uimită de atâtea culori vii, de care nu am mai dispus niciodată până acum.

      — Simte-te ca acasă!

      Îmi spune el, în timp ce mă așează cu grijă pe o canapea. "Mă simt atât de minunat, aflându-mă aici!"

      — Nu știu dacă pot, acasă nu am așa ceva...

      Zâmbetul lui după cele spuse de mine...pare că îl amuz! Oricum, și mie îmi face plăcere compania lui.

      — După cum vezi, avem acolo un pat cu apă. El se așează lângă mine și privește în jur. Vezi acel taburet?

      — Da, ce este cu el?

      — Are boabe de fasole în el...

      Râd din senin, fără să-mi dau seama că râsul meu colorat acoperă întreaga încăpere. Apoi, începe și el deodată, amândoi fiind amuzați de cuvântul fasole. Cât de patetic sună asta – fasole!

      — Totuși, Aici au venit mulți adolescenți?

      — Eu unul, tratez doar adolescenți, deci da!

      Îl privesc puțin retrasă și cred că îmi observă teama din privire. Știm cu toții că nu este ușor să o iei de la capăt, din nou și din nou.

      — Peretele UV, proiectorul de efecte cu disc lichid, luminile interactive și absolut tot ce vezi aici, te vor face să te simți ca într-o altă lume.

      Îl cred! Chiar am încredere în cunoștințele lui, încât mă las ușor pe spate și privesc steluțele de pe tavanul camerei, reflectate de proiector.

      Da, mă simt ca în rai fiind aici! Patul acesta cu apă are muzică și vibrații. Cât de ingenios poate fi! Se pare că acest handicap are și o parte bună! Rămân singură printre gândurile mele, fiindcă Craig a ieșit din cameră. Acum mă simt și mai relaxată, deoarece  pot face ce vreau. Asta dacă aș putea merge! Încep să fredonez puțin din melodia ce răsună pe fundal și simt cum toate vibrațiile acestui pat, mă învăluie numaidecât.

      Ridic ușor mâinile în aer și le răsucesc exact după ritmul melodiei și mă simt mai în largul meu, ca niciodată. Ce n-aș da să sar pe-aici! Observ o cameră amplasată în colțul drept al camerei și mă face să-mi întrerup activitatea. Ce dracu, ăsta mă urmărește? Încep să mă întreb dacă, nu cumva, se amuză copios pe seama mea, în timp ce observă cât de idioată sunt.

       Îl văd pe Craig că intră înapoi în cameră și mă rușinez în prezența lui. Căciula aceea specifică atitudinii sale de bărbat dur, încă îmi dă o stare de bine. Și, totuși, cum să porți căciulă vara, la aproape patruzeci de grade?