《 Ficțiune adolescenți/ Dramă》
! Necesită corectare !
Vol I al duologiei Clișeu
Malcolm obișnuia să fie fericit, acum abia dacă își mai aduce aminte cum se simte acel sentiment.
Malcolm avea un viitor strălucit în față, acum abia mai știe da...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
20. Cine este Hannah?
Îmi trec mâinile peste față, oftând profund. Nu știu de ce am ales viața asta, dar acum nu mai pot face nimic. Trebuie să continui să joc până la capăt și la dracu, trebuie să joc bine. Hannah a ales să plece, dar nu mai pot sta cu mâinile în sân, fără să fac nimic. Nu pot suferi în continuare după ea. Nu pot să o las să mă afecteze în acest fel. Trebuie să învăț să trăiesc fără Hannah. Trebuie să învăț să merg mai departe și să continui pe drumul meu.
Mă ridic de pe scaun și merg robotic spre frigider. Scot sticla de scotch și prind un pahar între degetele mele. Desfac dopul, lăsându-l pe blatul de bucătărie, apoi torn cu afinitate băutura spirtoasă. Las un suspin să-mi părăsească gura și mă sprijin cu spatele de mobilă. Îmi îndoi mâna liberă în sân, iar cu cealaltă duc paharul la gură. Privesc în jurul meu și sute de scenarii mi se derulează în minte. Acțiuni din trecutul meu mă fac să-mi aduc aminte, cu durere, câte am îndurat. Prezențele celor doi băieți sunt încă aici, prinse între pereții groși ai casei. Sufletele lor încă îmi dau fiori pe șira spinării, făcându-mi părul de pe mâini să se ridice.
S-au întâmplat atât de multe de-a lungul anilor. Am îndurat, împreuna cu ei, atât suferințe, eșecuri, dar și câștiguri. Alekzander și Kailas vor rămâne, în ciuda a tot ceea ce au făcut, mereu cei mai buni prieteni ai mei. Le-am iertat, cu mult prea mult timp în urmă, păcatele și viciile ce au ajuns, într-un final, să-i distrugă.
Înghit lichidul arzător, lăsându-l să-mi alunece cu repeziciune pe gât, ajungând într-un final în stomacul meu și devenind una cu mine. Îmi trag nasul și-mi mut privirea spre ușa ce se deschide. Zâmbesc trist atunci când ochii mei întâlnesc acele bucle roșcate și rămân tăcut.
— Băieții vor începe să-și spună oful, Malcolm, mă anunță ea și se apropie de mine cu pași mici. Poate ar trebui să vii și tu.
O prind de cot și o trag aproape de mine, strângând-o la pieptul meu. Respiră pe nas, ajungând să-mi inhaleze parfumul fără să vrea. Îmi las capul pe al său și-i plasez un sărut pe creștet. Mi-aș dori ca momentele de acest gen să nu se termine niciodată. Mi-aș dori să redevin acel băiat ce era îndrăgostit până peste cap de Abigail Baker. Îl iubeam pe acel Malcolm visător și cu capul în nori, dar pe cel de astăzi, pe el îl detest din tot sufletul meu.
— Malcolm...
Mormăie cu fața încă în pieptul meu, iar eu o strâng mai tare, în încercarea de a o face să tacă și să se bucure de liniștea ce a reușit, într-un final, să acapareze întreaga încăpere.
— Nu vreau să te pierd și pe tine, oftez cu durere-n glas. Promite-mi că nu vei pleca de lângă mine, continui pe un ton plângăcios.
— Mă sufoci! țipă șoptit la mine, făcându-mă să chicotesc.
