《 Ficțiune adolescenți/ Dramă》
! Necesită corectare !
Vol I al duologiei Clișeu
Malcolm obișnuia să fie fericit, acum abia dacă își mai aduce aminte cum se simte acel sentiment.
Malcolm avea un viitor strălucit în față, acum abia mai știe da...
Hoppla! Dieses Bild entspricht nicht unseren inhaltlichen Richtlinien. Um mit dem Veröffentlichen fortfahren zu können, entferne es bitte oder lade ein anderes Bild hoch.
25. Nu ar fi trebuit să apari niciodată în viața mea
Hannah
Mă trezesc buimacă, a doua zi, și simt o durere insuportabilă ce-mi persistă în zona pieptului. Mă ridic în șezut, iar fragmente din ceea ce s-a întâmplat cu o seară înainte mi se derulează cu brutalitate în fața retinei. Simt cum ceva îmi apasă sufletul, iar lacrimile mi se adună în colțul ochilor. Strâng cu putere din ei și-mi oblig picioarele să ajungă până la marginea patului. Mă opresc preț de câteva secunde acolo și mă aplec, sleită de puteri, prinzând tricoul lui între degetele mele. Instinctiv, îl duc la nas, inhalând parfum scump ce acum este imprimat în materialul subțire al acestuia.
Inima îmi bate necontrolat în piept și-mi dau seama, cu stupoare, cât de mult mă doare. Realizez cât de mult s-a putut schimba Malcolm în ultimele șase luni din cauza plecării mele. Stau, uneori, și mă gândesc ce ar fi putut fi diferit dacă eu nu l-aș fi părăsit. Stau și mă gândesc dacă ar fi fost mai bine dacă nu aș fi plecat de lângă el și dacă aș fi continuat cu acel joc infect de du-te-vino pe care obișnuiam să-l facem.
Îmi șterg cele câteva lacrimi ce mi-au apărut pe obrajii îmbujorați și mă ridic, continuând să țin tricoul său la pieptul meu. Îmi trag nasul și-mi fac curaj să înaintez, cu inima cât un purice, spre bucătăria în care spre din tot sufletul că se află. Atunci când părăsesc dormitorul, mirosul îmbietor de cafea ce mă lovea odinioară cu putere, acum lipsește. Strâng din ochi și inima mi se face cât o scamă. Las un suspin greoi să-mi părăsească gura uscată și-mi continui drumul spre locul în care prezența lui încă mai domină.
Mă opresc în tocul ușii și analizez cu privirea întreaga încăpere. Am sperat că inima mea va rămâne mereu rece și de nepătruns, însă apariția lui în viața mea, mi-a dat toate sensurile și toate simțurile peste cap. Nu am vrut niciodată să mă gândesc că ea ar fi capabilă să se deschidă și să iubească. Iubirea este dureroasă, iubirea arde ca un foc ce nu se stinge niciodată. Iubirea te mistuie, te face să-ți dorești să dispari, cel puțin așa mi s-a întâmplat mie. Iubirea este sentimentul de care am fugit cu atât de multă disperare în toată viața mea, dar care, într-un final, m-a prins de la urmă și m-a dezarmat în cel mai letal mod posibil.
Respir greu și-mi continui drumul, pornind aparatul de cafea. Mă sprijin de blatul mobilei de bucătărie, privind în gol un punct fix și aleatoriu. Nu știu ce aș mai putea face în aceste momente în care mă găsesc, pur și simplu, de una singură. Nu știu de ce nu mai vrea să mă accepte în viața lui, dar am să-i respect alegerea. O voi respecta, iar de această dată voi pleca definitiv din viața lui, lăsându-l să-și trăiască viitorul așa cum plănuiește de cuviință să o facă.
Mă întorc cu fața spre aparat și scot o cană din dulapul de deasupra mea. Torn lichidul negru și aromat în ea și privesc spre ea, prin aburii fierbinți ce se înalță. Îmi trec degetele prin păr, dându-l pe spate. Oftez și merg cu pași mici spre camera de zi. Las cana pe măsuța de cafea și îmi trântesc corpul lipsit de vlagă pe canapea. Dau drumul la televizor, lăsându-l pe un canal de muzică.
