《 Ficțiune adolescenți/ Dramă》
! Necesită corectare !
Vol I al duologiei Clișeu
Malcolm obișnuia să fie fericit, acum abia dacă își mai aduce aminte cum se simte acel sentiment.
Malcolm avea un viitor strălucit în față, acum abia mai știe da...
Oops! Ang larawang ito ay hindi sumusunod sa aming mga alituntunin sa nilalaman. Upang magpatuloy sa pag-publish, subukan itong alisin o mag-upload ng bago.
3. Poartă-te frumos și nu vor fi consecințe!
Hannah Blake poate fi o durere atât de mare în fund pentru oricine se apropie prea mult de ea, iar acest fapt mă face să-mi dau seama că trebuie să o țin la distanță. Nu știu ce a fost în capul meu în momentul în care m-am oferit să stau cu ea în locul lui Chris. Ar fi trebuit să-i spun să se descurce de una singură, nu să mă autoinvit și să-mi petrec, în cele din urmă, timpul în preajma ei.
Urc în mașină, pornind în trombă spre universitate, locul în care ar fi trebuit să-mi petrec dimineața. Dau drumul radioului și caut un post cu melodii cât de cât ok. Încep să fredonez și să-mi mișc capul pe ritmul muzicii, încercând astfel să dau uitării celor întâmplate cu doar câteva minute în urmă. Hannah este o enigmă, iar oricât de mult îmi doresc să stau departe de ea, simt că ceva mă oprește. Sunt atât de conștient de ceea ce-mi poate face și, cu toate astea, simt că o vreau din ce în ce mai mult.
Telefonul începe să-mi vibreze în buzunarul blugilor, făcându-mă să tresar. Răsuflu ușurat, strângând volanul în mâna mea stângă. Duc mâna dreaptă în spate, scoțându-l și aducându-l în fața ochilor mei. Mă strâmb atunci când văd pe ecranul său numele tatălui meu și-l arunc pe scaunul din dreapta, fără să-i răspund. Nu mai am nevoie de alte distrageri în momentul de față și, cu siguranță, nici de alți adulți ce au o gândire mult prea imatură.
Parchez în același loc în care am parcat și de dimineață și opresc motorul. Mă dau jos și-mi scot pachetul de țigări. Scot una și mi-o pun între buze, uitându-mă prin jur după o față cunoscută. Trag în plămânii mei fumul toxic și-l expir pe nas. Telefonul începe să sune iar și-mi dau ochii peste cap. Deschid portiera mașinii și mă întind spre el, de această dată răspunzând.
— Malcolm? vocea lui Anthony se aude din capătul celălalt al telefonului, făcându-mă să mă încrunt nervos.
— Nu, spun sec, domnul Harrison pentru tine, continui pe același ton ironic și pufnesc.
— Malcolm, nu am timp de glume! se răstește la mine, tonul fiindu-i unul grav, gutural.
— Atunci vorbește, omule! aproape țip, trăgând cu disperare din țigară.
— Trebuie să te întorci la firmă, Malcolm, suspină. Am foarte mare nevoie de ajutorul tău. Carolina a făcut niște greșeli la contabilitate și dacă nu remediem imediat situația, vom ajunge în faliment.
Pufnesc nervos și închid telefonul, băgându-l în buzunar. Nu e datoria mea să-i rezolv lui problemele. Nu e de datoria mea să-i îndrept lui greșelile. Am și eu viața mea, până la urma urmei. Am problemele mele de care trebuie să mă ocup, iar firma lui nu este una dintre prioritățile mele în aceste momente. Problema mea în aceste momente este aroganța Hannei și rânjetul, mult prea ironic de pe fața ei, ce reușește să-mi pună tot sângele în mișcare.
