《 Ficțiune adolescenți/ Dramă》
! Necesită corectare !
Vol I al duologiei Clișeu
Malcolm obișnuia să fie fericit, acum abia dacă își mai aduce aminte cum se simte acel sentiment.
Malcolm avea un viitor strălucit în față, acum abia mai știe da...
Oops! Questa immagine non segue le nostre linee guida sui contenuti. Per continuare la pubblicazione, provare a rimuoverlo o caricare un altro.
11. Trebuie să trăiești
Stropii de ploaie se lovesc, asemenea unor pietre prețioase, de geamurile înalte ale casei. Norii se adună laolaltă, lăsând orașul în întuneric. Cerul continuă să-și plângă cu durere pierderile încasate de-a lungul timpului și să spele păcatele celor rămași. Dar ce păcate mai pot urma de acum? Ce suferințe, mai dureroase ca cele de până acum, mai pot apărea? Ce lovituri are să-mi mai ofere viața, dacă deja, pentru mine, totul s-a terminat?
Nu am crezut vreodată, nici măcar o secundă, că Anthony poate pleca atât de devreme de lângă mine. Nu am crezut, nici o secundă în toată viața mea, că pe umerii mei va fi atât de multă presiune și responsabilitate.
Chiar dacă mă aflu aici, pus în fața faptului împlinit, nu pot concepe încă ceea ce se petrece în jurul meu. Nu pot realiza că astăzi este ziua în care tatăl meu s-a dus pentru totdeauna. Refuz să cred că singurul meu sprijin s-a prăpădit într-un mod mult prea subit și fulgerător. Refuz să cred că am mai rămas doar eu. Eu și o lume atât de crudă și atât de nenorocită.
Am sperat, din tot sufletul meu, că Alekzander avea să fie ultima persoană din jurul meu pe care aveam să-l conduc pe ultimul drum, dar se pare că Dumnezeu nu a fost pe aceeași lungime de undă cu mine. Se pare că este pus pe fapte mari. Se pare că cineva dorește, dinadins, să mă distrugă și să-mi răpească de lângă mine toți oamenii dragi.
Chiar dacă poate nu este adevărat, și chiar dacă focul ar fi putut fi pus de oricine, un singur nume îmi străpunge mintea. Hannah. Dacă a fost în stare să facă ceea ce a făcut cu Kailas, doar pentru a se simți ea bine, sunt sigur că ar fi putut foarte bine să facă și așa ceva pentru a mă face pe mine să sufăr, dar desigur, nu singură.
— Hai, Malcolm! vocea suavă a lui Abigail mă trezește din gândurile mele. Oamenii te așteaptă jos.
Oftez și mă ridic de pe canapea. Nu sunt pregătit pentru așa ceva. Nu sunt pregătit să dau ochii cu toată lumea și să mă prefac că-i agreez. Nu sunt nici măcar pregătit să renunț la sticla mea cu alcool sau la agresivitatea ce a reușit să-și pună amprenta pe întregul meu trup în ultimii ani.
Capul îmi bubuie cu putere, iar ochii îmi sunt roșii. Poate că relația dintre mine și Anthony nu era tocmai una perfectă. Poate că el nu era părintele pe care un copil și l-ar fi dorit, dar măcar era în viață. Măcar era acolo, gata să mă salveze dacă aveam să cad din nou în gol. Acum am rămas doar eu. Eu, un sfert de casă arsă și o companie în pragul falimentului. Eu, o psihopată care îmi tot dă târcoale și un nenorocit pe care îl credeam prieten. Am rămas doar eu, Malcolm Harrison, un damnat împotriva vieții.
— Cum o să mai trăiesc, Abby? o întreb, privind-o în ochi. Cum?
Mă strânge în brațe cu putere și mă mângâie ușor pe spate.
