《 Ficțiune adolescenți/ Dramă》
! Necesită corectare !
Vol I al duologiei Clișeu
Malcolm obișnuia să fie fericit, acum abia dacă își mai aduce aminte cum se simte acel sentiment.
Malcolm avea un viitor strălucit în față, acum abia mai știe da...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
12. Nu eu l-am omorât
Deschid ochii, iar primul lucru pe care-l văd sunt irișii ei mari și verzi care mă fac de fiecare dată să mă blochez. Zâmbește copilăresc și mă privește de parcă nimeni altcineva nu ar mai există pe pământ în momentul acesta. Mirosul ei de piersică îmi invadează nările și chicotesc fericit.
Bătăile inimii mi se calmează încetul cu încetul, iar în spatele retinei mi se derulează amintirea serii trecută. Zâmbesc necontrolat și-mi dau seama ce începe să însemne Hannah Blake pentru mine. Nu vreau să o pierd. Nu vreau ca trecutul să o bântuie sau acțiunile să o neliniștească. Vreau ca totul să fie bine. O vreau pe Hannah și, o vreau fericită.
Continui să o privesc fascinat și să-i admir trăsăturile frumoase: buzele micuțe, dar cărnoase, ochii mari și plini de speranță.
— Anna, suspin și mă sprijin într-un cot, nu vreau ca asta să se termine.
Își ferește o șuviță și se apleacă spre mine, plasându-mi un sărut mic pe buze.
— Am făcut clătite, schimbă subiectul și îmi zâmbește.
Nu știu dacă voi reuși vreodată să-i aflu cu adevărat trecutul. Nu știu dacă voi reuși vreodată să-i înțeleg acțiunile sau dacă voi reuși vreodată să o cunosc, așa cum este ea, dar, în acest moment mă mulțumesc și cu un zâmbet sincer și drăgăstos din partea ei. Mă mulțumesc cu orice, pentru că am obosit să mă cert cu ea și să jucăm același joc nenorocit de du-te-vino.
O privesc cum se îndepărtează și-i admir ținuta din această dimineață ce-i lasă aproape jumătate din fund la vedere. Un mic tatuaj își face veacul pe fesa ei stângă și mă face să rânjesc drăcește.
Îmi umezesc buzele și-mi arcuiesc o sprânceană atunci când corpul ei micuț se oprește în pragul ușii și se întoarce spre mine.
— Nu te mai holba, Harrison, și treci aici!
— Da, doamnă! răspund și mă ridic din pat, ajungând în scurt timp în spatele ei.
Îmi așez mâinile pe șoldurile ei și mă aplec ușor spre ea. Îi plasez un sărut pe umăr și o trag mai aproape de mine. Spatele i se lipește de pieptul meu gol, iar fundul bine lucrat de membrul meu întărit. Geme înfundat și-și sprijină capul de umărul meu. Îmi încolăcesc brațul stâng de talia ei, mă aplec mai mult spre ea și îi ating gâtul cu săruturi mici și umede. Își închide ochii și zâmbesc.
— Clătitele sunt gata, iubito! îi șoptesc în ureche și-i dau drumul, lăsând-o pe picioarele ei.
Mârâie nervoasă printre dinți și trece pe lângă mine, mai repede ca o tornadă. Îmi trec mâinile prin părul ciufulit și o urmez spre bucătărie. Mă așez pe scaun, în fața ei, și-mi fac mâinile căuș în jurul cănii de cafea.
