Capricii interzise (Volumul 1)

C A P I T O L U L 3

     — Măcar o dată în viață poți face un compromis. Îmi spune Chris, stând în brațele lui Caleb, care se holbează mereu la altele, uitând de ea. Chiar pot face asta, dar nu sunt sigură!

     Mă gândesc preț de câteva clipe și accept într-un final, știind că voi regreta.

     — Bine, vin cu voi. Dar este prima și ultima dată!

      Chris mă ia în brațe, ca de fiecare dată când se lingușește pe lângă mine și Caleb schițează un zâmbet ironic. ,,Nici eu nu sunt prea încântată că merg cu tine!" Îmi spun în minte de fiecare dată când îl văd. El știe că sunt prietena ei cea mai bună și, cu toate astea, îi vin în minte o grămadă de idei penibile pentru a-mi face viața un calvar pe timpul șederii la ei.

        Mergem acasă să ne pregătim și uit de fiecare dată că nu am hainele necesare pentru o ieșire în club. Chris, ca de obicei, îmi împrumută din ale ei, uitând că nu avem aceeași mărime.

      — Chiar este nevoie să mă amăgiți? Mă uit stânjenită în oglindă și îmi dau seama imediat cât de groaznic arăt.

      — Nu știu cum, dar mie îmi place cum îți stă! Îmi spune Chris, deși știu că doar vrea să mă motiveze. Văd și eu că arăt oribil! Râzând, Caleb intră vesel în cameră, fluturându-și halatul.

     — Nici nu arăți rău! Mi se adresează el și începe se râdă, iar Chris îl lovește peste ceafă.

       După ce îmi ciufulește puțin părul, îmi dă buzele cu un ruj, de un roșu aprins, Christinne se aruncă pe fotoliu, admirând capodopera: pe mine! Nu era rău, dar nici pe stilul meu nu era. Tot ce voiam era să scap de acel ruj care mă făcea să par Clovnul Ucigaș.

     — Deci vei atrage toate privirile, Ami!Chris îmi studia toate părțile corpului și zâmbea subtil. De ce dracu mă minte? Știam că nu-mi spune adevărul, dar să mă mintă pe față că arăt bine?

     — Nu crezi că este prea scurtă fusta? Întreb cu un nod în gât, pregătită să-mi încasez o lovitură.

     — Mai taci! Este perfectă.

     — Dar... dar... Chris mă împinge de la spate să cobor cât mai repede scările, deoarece era deja foarte târziu și Caleb ne aștepta de aproape o oră.

     — Chiar voiam să vin după voi! Suspină el de ușurare și îi deschide ușa lui Chris pentru a intra în mașină.

     — Dacă ești băiat, clar nu ai cum să înțelegi! Îi spune Chris, după care îl sărută pasional. Ce multă greață îmi provoacă!

      Din când în când, Caleb îmi mai trage priviri curioase prin oglinda retrovizoare, după care își ia repede ochii când se uită Chris spre el. Mă tem că, în continuare el este cel mai afemeiat om pe care l-am întâlnit și nu cred că își mai poate schimba acest obicei.

      — De ce nu spune nimeni, nimic? Strigă Chris deodată și mă face să mă deconcentrez de la ceea ce mă gândeam.

      — Ce dracu țipi, ești dusă? Este prima dată când îl aud pe Caleb urlând la Chris și mă sperie atitudinea lui vizavi de ea.

      — Iartă-mă că te-am speriat, nu am vrut! Mă uit la inocența ei, pe care o arată în preajma lui și mă face să mă gândesc, dacă nu cumva, nenorocitul ăsta o lovește când sunt doar ei doi.

      Caleb pune muzică și ne pierdem toți în versurile lui Miley Cyrus, din melodia ,,Wrecking Bell". care este difuzată la radio. Chris scurge o lacrimă pe obraz și îmi vine să-l dau cu capul de volan pe Caleb, fiindcă nu știe să o prețuiască. O obosește psihic și mereu are grijă ca el să aibă ultimul cuvânt. Uneori, am impresia că el niciodată nu a iubit-o, ci doar o folosește pentru plăcerile lui sexuale.