Umbrele trecutului: Asasinul

Capitolul: 1 - Şocul Anafilactic. Partea: a VI-a

 Daţi drumul la melodia din partea dreaptă pentru un impact mai mare ^^

-------------------------------

      Asasinul îl văzuse la aproximativ cinci metri în faţă, stătea cu spatele sprijinindu-se de un suport metalic. Baga din nou, mana în buzunarul de la pantaloni și luă dispozitivul în mana. Cum toată lumea din metrou vorbea, deodată se formase o coloană sonoră parcă numai din vocale.

Asasinul nu se putea concentra.

Tensiunea creştea.

Trase brațul mai în spate și ţinu dispozitivul în mâneca de la hanorac.

Îşi puse gluga în cap,  și merse către Bob cu inima în dinți. 

      Metroul începuse să prindă viteză trepidând puternic. Asasinul se clătinase dintr-o parte în alta. Încă mai simţea o durere ascuţită aproape de genunchiul stâng, Thomas îl lovise destul de bine. Când işi mai recăpatase balansul, îl privise pe Bob cu nişte ochi neiartători şi se îndreptase spre el strângând din dinţi.

      Bob se uita la posteriorul unei studente din faţa lui îmbrăcată în niște blugi albi mulați, geacă maro scurta și tocuri în picioare. Studenta, ținea la piept mai multe caiete studențești și un dosar alb, învelit într-o folie cenușie.

Bob, rânjea și se uita obraznic.

Pana dintr-o dată, când simți o înțepătura puternică. în zona sa lombară.

Substanța se eliberă rapid în corp.

Inima lui Bob începu să pompeze sânge, cu putere.

Se scarpină frenetic, pe piept și pe gât  uitându-se în jur.

Un tip cu un hanorac negru, cu gluga pusă, tocmai trecea prin faţa lui.

 Bob strigă agitat:

— He- t- hei Tuu, sta- p- lo-... Limba îi se împletici în gura, cuvintele parcă nu mai ieșeau bine.  îşi puse amândouă mâinile în gât și se învartise în cerc, încercând parca  sa respire, ultimul gram de oxigen.

Bob se înroşi ca racul la faţă.

Un individ de culoare se strâmbă îngrijorat:

— Hei omule, ești bine?

      Bob incearcă, să arate cu mâna în direcția asasinului. Dar era prea târziu, vederea înceţoşată, nu-l mai ajuta nici ea. Simţise o durere îngrozitoare în jurul inimii ca şi cum parcă cineva îi strângea inima, în pumn cu putere. Îşi simţea pulsul în gât care bătea în ritmul ticăitului de ceas. Cu fiecare bătaie a pulsului vederea lui se întuneca şi simţea că parca se mişcă în reluare.

Spera să fie totul doar un vis urât, dar nu era.

Sprâncenele îi se umflaseră instantaneu. Buzele prinseră o nuanță mov şi se umflară cat două degete.

Mulțumea făcu un cerc în jurul lui.

Apoi inima lui bob se oprii, făcuse soc anafilactic.

Iar el căzu lat  pe studenta din fata.

Aceasta zbieră scapă toate hârțoagele din mana și se împiedică.

O voce se auzi din mulțime.

— Cineva să cheme o Ambulanta!!

      Asasinul, căuta următoarea ieșire din metrou, nu trebuie să se mai întoarcă în spate să verifice dacă ținta lui era terminata. Strigatele de ajutor și mulțimea îngrijorată îi confirmase totul. Oftă, ieși din metrou.

Dar avusese un sentiment ciudat...

Știa ca ziua aceea nu avea sa se termine aici.

----------------------------------------

O Parte mai tristă! Dar o sa aibă sens în capitolele următoare de ce s-a întâmplat asta.  Aștept părerea voastră în comentariile de mai jos.