Salutare, astăzi ne revedem mai repede decât de obicei. Văd că s-au strâns voturile cerute. Iar eu aşa după cum am promis, am revenit cu un nou capitol. Poate unul puţin mai diferite de celelalte dar la fel de palpitant.
Lectură plăcută!
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Capitolul: 4 - Primejdia trandafirului. Partea: a VI-a
Aerul curat, era aromat cu un gust dulceag de mango. Printre pietrele dure albe și maronii, un pârâu izolat le uda suprafaţa năvălind lent în afluxul lui. Apa curgătoare atingea în drumul ei, rădăcinile groase, bej stropite cu puţin chilimbar roşu ale copacilor cu frunzele bogate, ce atârnau greoi din cauza fructelor zemoase ce stăteau agăţate. Umbrind împrejurimile pe alocuri, copaci mici de înălţime, umpleau în culorile lor vii armonioase, peisajul tropical.
Peste o pantă abruptă, pârâul se unea din trei parţi formând astfel, un râuşor ce creştea în dimensiune cu fiecare metru pe care suprafaţa lui îl parcurgea. Ajungând intr-o zonă mlăştinoasă întunecată, râul era habitatul perfect al țânțarilor şi gâzelor minuscule ce se plimbau prin jurul râului cu apa aşa de curată încât se puteau număra pietricelele colorate diversificat, ce îl ornau într-un ambient sublim.
Ieşind din zona întunecoasă şi crescând treptat în dimensiune, râul plonja în aer de pe o stângă plăcut auzului. În timp ce se forma o cascadă spumantă şi stropea împrejurimile verzi şi pline de viaţă. Apoi râul îşi continua drumul pe toată partea vestică a insulei.
Dar la puţină depărtare de paradisul tropical, pe partea estică a insulei, se întâmplau lucruri macabre.
Instructorul temător urca podişul pavat în cărămizi crăpate. În admiraţia şi în acelaşi timp, spaima tuturor persoanelor prezente. Pe chipul său nu se întrezărea niciun fel de expresie. Iar după forma feţei şi a buzelor drepte, nu părea că schiţase vreodată vreun zâmbet.
Când termină de urcat scările, se uită scurt în direcţia asasinilor fără să le acorde prea multă atenţie. Apoi se duse către celalalt instructor.
— Instructoare Akbar. Îl salută el cu vocea groasă şi concisă ca un tunet. Akbar rânjise şi îşi puse cuţitul pe bolovanul uriaş pe care stătea cocoţat.
Instructorul cobră se îndreptă către el.
— Este timpul pentru testimonium. Spuse instructorul fioros, încet cât să îl audă doar el. Akbar se uită mirat scărpinându-se pe bărbie şi observă că e serios.
— Încă nu sunt pregătiţi! Zise Akbar strâmbându-se. Dinţi lui negricioşi fiindu-i la vedere.
Instructorul cobră îl privise urât.
Akbar din reflex parcă vru să facă un pas în spate şi poate dacă nu era urcat pe bolovanul acela aspru, chiar o făcea.
— Nu mai avem timp. Generaţia asta trebuie să fie mai fragedă, ştii foarte bine ce s-a întâmplat data trecută. Amândoi îşi schimbaseră priviri preţ de câteva secunde şi văzând că Akbar nu mai are nimic de comentat, se duse în faţa tinerilor asasini şi strigă tare:
CITEȘTI
Umbrele trecutului: Asasinul
General FictionPrima victimă a unui asasin, este propria persoană. El ucide omul care obişnuia să fie. ----------- Click pe titlu pentru descrierea completă! ---------- ¤¤¤ " Trecutu-i un bumerang ascuţit, întorcându-se şi lovindu-te în cap când te-aştepţi ma...
