Umbrele trecutului: Asasinul

Capitolul: 4 - Primejdia trandafirului. Partea: a IV-a

Salutare, dragi prieteni!

Aş putea să încep aceste rânduri prin a-mi cere scuze că nu am mai postat de ceva timp, dar n-am să fac asta. (Sau tocmai am facut-o?)

Oricum, să privim partea bună. Am rezolvat unele lucruri iar de acum o să pot posta mai des.

Clarificând aceste fapte, eu vă doresc cu sinceritate,

lectură plăcută!

———————————-

      Tavanul zugrăvit în alb, era decorat cu o lustră în formă de farfurie întoarsă, transparentă din sticlă. Lustra transmitea şase raze prin toată bucătăria într-o culoare albastră ca un abur. Două raze, formau un desen abstract în apropierea boltii ovale, de la intrarea în bucătărie. Pe genunchiul stâng al asasinului o rază de lumină spectrală tremura ca însăşi inima lui. Daniel începu să studieze mimica feţei Lisei şi bătea uşor cu piciorul in ritmul ticăitului de ceas în podeaua din bucătărie. Nu îi plăcea acest impuls al său asasinului. Mereu când era puţin agitat parcă îşi pierdea pentru o clipă controlul picioarelor. Şi mai grav era că nici el nu ştia exact de ce e agitat. Oare era din cauza fetei drăguţe pe care-o avea în faţă sau din cauza plicului cu informațiile sensibile pe care trebuia să îl expedieze?

Lisa părea să facă la fel.

      Cu ochii ei ageri îl studie pe Daniel în timp ce cuprindea cu două mâini cana fierbinte îndreptându-se cu ea uşor către buzele ei. Asasinul începu să îşi recapete controlul picioarelor iar acum tăcerea ce se aşternuse era puţin misterioasă. Îşi ținea o mână pe mânerul căni fierbinţi iar mâna stângă o ţinea pe masă având pumnul strâns.

      Pe obrazul drept al Lisei, o rază de lumină aproape insesizabilă de la lustră, îi dansa într-un legănat foarte lent. Gustă din ciocolata fierbinte, iar pe limbă începu imediat să simtă acel gust delicios dulce uşor vanilat. Multe întrebări pluteau în aer pentru Lisa, dar în acel moment avea de gând să îşi satisfacă măcar una dintre curiozităţile ei.

      Asasinul şi strânse mai tare pumnul instinctiv şi o privea pe Lisa cu obrajii proeminenţi ce îi străluceau în lumina pală a lustrei. Pe tenul ei finuţ şi fragil, se vedea o urmă aproape insesizabilă de fond de ten. Pleoapele îi erau lungi şi negricioase, punându-i în vedere ochii ei albaștri întunecaţi. Pe lângă obrazul ei stâng două șuvițe ondulate de culoarea cireşelor coapte îi acopereau urechea.

      Lisa cu ambele mâini puse încet, cana ce emana în aer vapori aromaţi de ciocolată înapoi pe masă. Acum Daniel îi putea privii buzele subţiri într-o nuanţă pală arămie, puţin umede care parcă se mişcau în reluare iar un sunet ce se distorsiona în aer nu ajungea la urechile lui.

— Deci Daniel... zise Lisa încercând parcă să îşi aleagă cu grijă cuvintele. În vocea ei simţindu-se un uşor tremurat amestecat cu puţină curiozitate.