Umbrele trecutului: Asasinul

Capitolul: 1 - Şocul anafilactic. Partea: a IV-a

Bob tresări și se îndreaptă către niște tufișuri din partea lui stângă.

      La o distanţă relativ mică, se vedea o barcă și  niște indivizi misterioși, înarmați până în dinți. Îmbrăcaţi într-o uniformă neagră, care păreau că știu ce fac.

      Doi dintre ei aruncau câteva cadavre din barcă în apă, lăsând să se audă un pleşcăit înfundat. Iar alți trei, încărcau cu pași grăbiți într-un Jeep negru model: Laredo, pungi uriașe cu un praf alb în ele.

Unul dintre ei mai solid, care părea șeful spuse cu o voce groasă:

— Hai, hai. Mai repede!

      Bob îngrozit, într-un moment de panică, neștiind cum să reacționeze, filmase toată scena cu telefonul lui vechi.

— La naiba nemernici ăștia transportă heroina. spuse Bob în şoaptă și calcă peste o conservă care scoase un sunet ascuțit.

Șeful se uită atent în jur, puse un deget în jurul buzelor și spuse:

— Shh, ce sa auzit?

      Făcu semn, către doi dintre oamenii lui să verifice împrejurimile. Indivizi afirmaseră pozitiv dând din cap și-o luaseră tiptil către tufișuri în părți diferite.

Faţa lor era întunecată pe ea, nu se putea citii niciun fel de emoție.

— La dracu' am încurcat-o trebuie s-o șterg de-a aici! spuse bob printre dinți.

Se mişcă încet, apoi se strecură printre copaci întunecoși din spatele lui.

Bob în bezna din jur,  pipăii copaci și făcea pași de furnică.

În jurul lui se auzeau cum pocneau crengile fragile ale arborilor, zdrobite de bocanci indivizilor.

Bob se uită înspăimântat în toate părțile.

Pocniturile rădăcinilor, se auzeau tot mai aproape de el.

      Îşi scăpase plasa cu echipamentul de lucru dar ce mai conta acum, viața lui era mult mai importantă. Îşi simțea picioarele parcă paralizate de frică. Se ascunse stând jos după un copac cu trunchiul mai gros.

      Unul dintre indivizi se apropiase aşa de tare de el, încât îi auzea ritmul respiraţiei. Călcase dintr-o dată pe plasa lui Bob, care începu să foşnăe lung. Individul se aplecă curios să vadă peste ce a călcat.

Bob făcu un gest disperat şi se aruncă de pe o faleză înaltă, rostogolindu-se ameţitor de repede.

      Individul care era aproape de el, fiind distras de huruitul pe care bob îl produse, apucă să-l vadă la faţă şi strigă naiv cu o voce înfiorătoare:

— Hei tu, stai pe loc!

      Bob se rostogolea  ca un bulgăre uriaş aruncat de pe un deal. Adidașii îi zburaseră din picioare. Nu înțelegea  ce se întamplă, totul se invârtea mult prea repede. Auzea doar chițăitele de durere scose de el atunci când spatele lui atingea o suprafață mai dură.

      Ajunse jos zgâriat pe antebrațe, în altă parte a plajei. Se uită cu ochii mari în toate direcțiile şi nu ştia încotro să se îndrepte. Îşi văzuse unul dintre adidaşi înfipt între două crengi, dar nu avea timp de aşa ceva.

De sus de pe faleză un individ îşi îndreptă arma către el.

      Muncitorul auzise un huruit brusc care părea că are viteza unui avion supersonic pe lângă urechea stângă. Cu un gol imens în stomac și inima care-i pompa puternic, o rupse la fuga în zigzag desculţ pe nisipul sticlos, către altă pădurice. Lăsând în urma lui o perdea groasă de praf nisipos. Indivizi săriseră peste două suprafeţe stâncoase şi continuau să îl urmărească pe Bob prin valul de praf lăsând urme adânci în nisip cu bocancii lor greoi.

      Bob ajunse în pădurice şi simţea că picioarele alergă  fără el, adrenalina și făcu efectul iar el încearcă să îşi  salveze viata ca o căprioară înconjurată de niște lei flămânzi.

      O ploaie de gloanţe, se îndreptau către el, într-un mod ridicol de rapid. Doua gloanțe, îi trecuse pe lângă cap, iar al treilea se oprise în copacul din fata lui.

      Bob ajunse lângă o stradă luminată, abia mai respirând și strigă după ajutor. Trei oameni se îndreptaseră îngrijorați către el.

Indivizii se retraseră în spatele copacilor.

— Domnule Instructor, a scăpat...

      Instructorul simţi cum îi puşcă o venă de pe gât. Îl prinse pe unul dintre indivizi cu pumnul, strânse cu putere uniforma neagră la pieptul acestuia și strigă:

— Incompetenților!!!

Celalalt individ spuse:

— Dar am găsit asta... 

— Ce naiba-i mizeria asta?!

— O salopetă domnule, iar pe spatele ei scrie:

LUKENS STEEL CORP.

Un rânjet îi apăru pe faţă individului.

— Se pare ca fraieru' lucrează la vechea uzină din oraş.

— Îl prindem mai târziu. Să mergem deja am așteptat prea mult. spuse şeful serios și se duse către Jeepul negru.

                                                                                          

                                                                                                În Prezent.

     Sunetul metalic al metroului îl făcu pe Bob să revină la realitatea. Amintirea fusese pentru el destul de traumatizantă.

El se gândi ce sa facă în continuare. Se săturase de viața din uzina, de cinci ani lucra acolo.

Pe un salariu mizerabil, minim pe economie.

Venea zilnic plin de ulei acasă, pe care părea ca nici cel mai bun gel de dus nu-i putea scoate mirosul.

     Superiori lui care-l tratau fără respect strigând mereu la el. Dar toate astea aveau să se schimbe. Avea în mana cheia către un viitor mai bun. Se uită la telefonul sau vechi și nu știa ce sa facă în continuare.

Deși rezoluția nu era una foarte buna se înțelegea destul de bine.

Plănuia sa dea videoclipul la vreun ziar popular din oraș. Ajungând astfel  pe mâna autorităţilor.

 

      Era sigur ca directorii de acolo erau interesați   să vadă filmarea pe care o avea, cu traficanți de droguri prinși în flagrant. Deja îşi imagina cum era îmbrăcat elegant, la costum, dădea mana cu oficiali de la ziar zâmbind și acceptând cecul care avea să îi schimbe viaţa.

Metroul se oprise iar Bob  urcă în el, cu un zâmbet tâmp pe faţă.

 ...

 ---------------------------------------------------------------------------------------------------

Ce se va întampla cu Bob, va muri el oare chiar dacă are un suflet bun?

Sau poate va găsi Asasinul o soluţie să îl lase în viaţă?

Răspunsul la aceste întrebari le veţi afla în partea următoare. 

Nu uitaţi să votaţi! 

Şi mulţumesc pentru susţinere şi comentarii, apreciez.  ^^