Without A Warning

Capitolul 55

De doua zile stau cu Harry și ne gândim ce sa facem. Suntem destul de tineri pentru un copil. Dar totuși nu as vrea sa îl dau sau sa îl omor. Nu este vina lui pentru nimic și pana la urma a fost făcut din iubire. Eu și Harry ne iubim. Chiar dacă el a fost o surpriza asta nu înseamnă că nu este făcut din iubire.

Harry este în dormitor. Doarme. Toată noaptea a stat treaz și s-a gândit ce vrea sa faca. Ce decizie crede ca este mai buna. Abia acum o ora sau doua a reușit sa adoarmă cât de cât deși se trezește la aproape orice zgomot mic.

Am rugat-o pe Perrie sa nu dea vestea nimănui momentan. Nu știm ce vrem sa facem și nu cred ca vrea nici Harry, mai ales eu, sa spun ceva ce nu este adevărat sau ceva ce nu este concret. Trebuie sa ma gândesc la tot. Sa ma gândesc cât de mult îl vreau. Cat de mult îmi doresc acest copil cu Harry. De fapt nici măcar nu este problema Harry.  Niciodată nu a fost și nu o sa fie. Problema este ca a venit totul din scurt.

>>> >>> >>> >>>

- Neața iubito! Se trezește Harry zâmbitor și se așează pe canapea lângă mine luandu-mă în brate.
- Neața iubitule, de ce asa zâmbitor?
- Cred ca am luat o decizie și sper sa îți placa. Spune și își baga capul în scobitura gatului meu.
- Aia fiind? Sunt asa curioasa sa aflu. Nici nu vreau sa ma gândesc sincer la ce se gândește el. Dacă vrea sa fac avort!? Sincer eu as vrea sa îl păstrez.
Harry a făcut o pauza scurta ca să mărească suspansul
- Eu vreau sa îl păstrăm iubito! Spune Harry și ochii mei se înlăcrimează deși eu nu sunt emoțională de fel dar pur și simplu ma bucura
Am rămas masca. Nu știam ce sa zic. După o pauza micuța am sărit în bratele sale și l-am sărutat. Sunt asa bucuroasa. Nu m-aș fi gândit la asta. Nu m-aș fi gândit ca Harry o sa accepte acest copil. Acum ca stau sa ma gândesc o sa trebuiască sa mergem sa cumpărăm chestii pentru bebeluși și sa dam vestea tuturor. Bine... Nu înainte sa aflam dacă este băiețel sau fetita.
Chiar sunt entuziasmata pentru asta și în același timp îmi este foarte frica.

>>> >>> >>> >>>

Tocmai acum m-am întors cu Harry de la cumpărături. Am umblat toată ziua prin magazine pentru copii. Nu am știut dacă luam ceva strict pentru fetite sau băieți asa ca am luat câte 2 din fiecare pe roz si albastru.

Acum ca suntem acasă le putem pune bine. Ne-am hotărât cât am fost pe drum sa le așezăm în bucătărie chestiile precum biberoanele și alte ustensile și hăinuțele sa le putem în camere. Hainele de fetita sa le punem în camera special mobilata pentru fetita și pentru băiat în camera special mobilata pentru băiețel.

Eu după atâta alergatura chiar ma simt extenuata. Îmi e foame și simt ca as putea adormi în orice secunda. Îl chem pe Harry în sufragerie și se pune lângă mine pe canapea.
- Harry?
- Da iubito
- Stai cu mine aici? Întreb cu ochii mari și dand din gene.
- Normal.
- Te iubesc, Harry! Am spus și mi-am lăsat capul pe umărul lui și am închis ochii.
- Și eu te iubesc, Jade. Spune și ma ia în brate tinandu-ma la pieptul lui acum și apăsând-și buzele de fruntea mea.

>>> >>> >>> >>>

Simt ca ceva ma gadila pe spate și ma foiesc. Gadilatul continua și ma trezesc. Harry e cu capul lângă spatele meu și mâinile le ține în jurul abdomenului meu. Carliontii lui se varsa pe spatele meu. Ma uit la el cât reușesc sa întorc capul și doarme ca un îngeraș. Parul ii vine pe fata și strănuta.

Ma întind sa iau telefonul sa ma uit la ceas și vad 3 apeluri pierdute de la Perrie.
Ma ridic cu grija ca să nu îl trezesc pe Harry și abia atunci ma uit și la ceas. E 9 dimineața. Ce vrea Perrie la ora asta?
Ma dau jos din pat și ma uit în jur. Eu îmi amintesc ca adormisem în sufragerie pe canapea. Probabil Harry m-a mutat în pat.

Ma duc la bucătărie și o sun pe Perrie în timp ce fac ceva de mâncare.

- Perrie, de ce 3 apeluri nepreluate?
- Voiam sa știu ce ai făcut. Plus ca sunt în fata la tine.
- Tu faci mișto?
- Nu. Sunt în fata. Spune și bate în geamul de la sefragerie.
Am închis telefonul și mi-am pus mana pe frunte strângându-mi parul într-o coada mica la spate și am mers sa ii deschis ușa.
Perrie întra cu zâmbetul pe buze și se așează în bucătărie pe un scaun.
- Ce ai făcut pana la urma?
- Perrie... E dimineața.
- Hai lasă asta. Pe bune acum. Ce ai făcut? Cum a reacționat?
- Totul este ok și îl păstrăm. Ieri am fost sa cumpărăm tot felul pentru micuț.
- Doamne ce dragut. Spune ea punându-și mâinile pe obraji și apăsându-le cu un zambet uriaș pe fata. Asta m-a făcut și pe mine sa zâmbesc și sa ma simt bine. Chiar sunt fericita dar încă nu ma pot obișnui cu ideea ca o sa fiu mama.
- Și când o sa dați vestea cea fabuloasa?
- Când o sa aflam dacă este fetita sau băiat
- Tu ce ai vrea sa fie?
- Încă nu știu, vreau sa fie ba- și nu am mai apucat sa zic nimic pentru ca în bucătărie întra un Harry la bustul gol cu parul pe fata și urla " fetita"
- Fetita o sa fie. Spune asa sigur pe el
- De unde știi? Întreabă Perrie
- Simt asta!
- Da Harry, o simți. Nici nu a trecut ceva timp ca să crească sau ceva.. Nu ca asta te-ar ajuta sa îți dai seama.
- Crede-mă iubit-o, este cum zic eu. Spune el sarutandu-ma pe frunte și așezându-se la masa cu o cana de cafea.