Partea 6

80 4 0
                                    

A trecut ceva timp de la noaptea aia cu Alex, iar cu Bogdan nu am mai vorbit asa cum o faceam înainte, eu trebuia sa plec în Italia pentru doua luni, pe de o parte voiam, pe de alta nu, nu prea aveam multi prieteni acolo si nici pe Bogdan. Era aiurea.

Zilele treceau, si ajunsasem in seara în care trebuia sa plec, Bogdan era la un majorat, si m-a chemat sa ne mai vedem pana nu plec. Stateam amândoi pe o banca si ma tinea în brate.

Nu voiam sa-i mai dau drumu vreodata, simteam un moment de slabiciune, ne evitam privirile.. Si niciunul nu spunea nimic,, eu deja aveam lacrimi în ochi, s-a uitat la mine si mi-a spus.

-Ali, nu mai plânge, ne vom revedea curând..

-....

Nu stiam ce sa-i spun.. Eram în ceata, nu voiam sa îl pierd pentru ca tineam prea mult la el, si mai ales daca plecam, cine stie ce planuri avea Elena. Pe atunci îl facuse mult sa sufere, ea a fost fata pe care a iubit-o prima data, practic îl avea la degetul mic oarecum.

Treaba era nasoala! Nu puteam nici sa uit totul si cand ma întorceam totul sa fie la fel, pentru ca stiam ca nu avea cum sa ramana la fel.

Mi-a sters lacrimile si ma sarutase, era o tacere... Mai ramanea sa se puna un potop, ceva, si era ca în filme.

Trebuia sa plec acasa, la 4 dimineata plecam si deja era 1, oricum dormeam tot drumul, dar nu vreau sa stiu ce fata ar fi facut tatae sa intre in camera la ora aia si eu sa lipsesc.

Probabil bagam scuza aia ca am fost la market sa-mi iau absorbante, treaba de fete. Dar asta e alta poveste!

Afara nu mai era nimeni, doar eu cu el, ne-am ridicat de pe banca, m-a luat în brate si am plecat, cred ca daca mai ramaneam o secunda ma lua iar cu plânsu, dar nu era exclus asta în absenta lui, ca tot cu ochii în lacrimi am plecat acasa..

Roluri schimbateWhere stories live. Discover now