Penumbra

Arata... moarta!

                                                 Arata... moarta!

Carter privi la telefonul din mana sa, din care nu se mai auzea niciun zgomot de mai bine de zece secunde. Din cauza oboselii constante ce-l cuprinse de cateva zile, mintea nu-l ajuta sa reactioneze, astfel incat faca ceea ce trebuia.

Bruce iesi din camera de interogatoriu, vazand ca detectivul intarzie. Discutia cu David Morris nu se terminase, insa Carter iesise sa dea un telefon. Il vazu pe barbat stand si uitandu-se la telefon ca si cand ar fi fost cea mai noua inventie pe care o tinuse in mana vreodata.

-          Hei, nu vii?

Nu primi raspuns. Repeta inca o data intrebarea si de data aceasta primi aceeasi reactie.

-          Omule, ce s-a intamplat? Isi aseza mana pe umarul colegului sau si vazu cum acesta tresare instantaneu. Carter isi privi partenerul usor dezorientat la inceput, insa apoi isi aminti unde se afla... si ce tocmai se intamplase.

In acea clipa o rupse la fuga de-a lungul coridorului, auzind replica plina de confuzie si uimire a lui Bruce. Striga peste umar chiar inainte de o lua pe scari, in jos:

-          Vreau intariri la Asylum Aid. Grabeste-te, Bruce!

Bruce nu stiu ce sa faca. Il vazu pe Carter demarand dintr-o data si isi dadu seama ca era grava situatia. Se intoarse in camera de interogatoriu, unde Morris impreuna cu doi politisti ii asteptau pe cei doi detectivi. Figura, plina de seninatate a baiatului il enerva la culme pe Bruce, care sfarsise apelul catre superiorul lui Carter. Barbatul se aseza in fata lui David si il privi in liniste cateva minute.

-          De ce ma priviti asa? Intreba baiatul oarecum nepasator. Insa in adancul sufletului sau murea de curiozitate. Bruce nu-l baga in seama si zise:

-          Marion Adisa Cohen. Ce-ti inspira acest nume?

-          Hmm, faima, orientalism, moarte...

-          De ce moarte? De ce nu, tinerete, puritate, viata?

-          Pentru ca traiesc in acest oras, am televizor si parintii mei sunt procurori.

Privirea sfidatoare a baiatului facea ca rabdarea lui Bruce sa disparar incet-incet. Isi dadu sacoul jos, si-l puse pe spatarul scaunului si-si sufleca manecile camasii de un alb imaculat.  David sorbi o gura din paharul cu apa minerala, pe care-l ceruse la inceputul interogatoriului.

-          Dar Amber Stewart? Hm? Ti-a facut placere s-o omori?

Baiatul flutura din maini, ca si cand nu ar sti despre ce vorbeste agentul. Acesta le facu semn celor doi politisti sa iasa din incapere. Apoi, aseza pe masa, rand pe rand, fiecare fotografie facuta la locul crimei. David Morris le privi fara a clipi.

-          De ce, David? De ce ai facut-o?

-          Ce am facut, detective?

-          De ce intotdeauna va place sa va complicati? De ce niciodata nu raspundeti strict la intrebarile care vi se pun, oferindu-ne ceea ce vrem sa auzim?

-          Vrei sa ma fac vinovat de aceasta crima?

-          Sa stii ca daca o sa cooperezi va fi mai bine pentru tine.

David bufni intr-un ras care i se parea lui Bruce, in acele momente pline de tensiune, cel mai enervand din cate auzise. Interogatoriul i se parea o pierdere de timp, iar plecarea brusca a lui Carter i se parea un motiv in plus de a incheia tot acel spectacol de proasta factura.