Penumbra

A fi sau a nu fi? Aceasta este intrebarea!

                                                  A fi sau a nu fi? Aceasta este intrebarea!

Glasul lui Marilyn Manson se auzea in departare, fiind interceptat de catre Carter asemenea unui impediment in a-si continua somnul dulce. Alarma era programata sa sune la ora sase si jumatate in dimineata, iar de fiecare data Carter nu astepta sa se fi terminat primele doua versuri ale melodiei.

Insa, in zorii zilei de treisprezece ianuarie lucrurile aveau sa ia o intorsatura neasteptata. Detectivul fu adus din visare numai de bataile puternice ce rasunau in apartamentul de sasezeci si trei de metri patrati, spulberand orice urma de acalmie ce tronase pana atunci in acel loc. Cu greu, reusi Drew Carter sa ajunga in sortul sau negru pana la usa chinuita de netrebnicul care o lovea fara mila. 

-         Ce mama...

Reusi sa se fereasca de o potentiala lovitura ce i-ar fi putut lasa un cucui imens in zona fruntii. Carter isi privi noul partener pe sub sprancenele incruntate. Bruce tinea intr-o mana un suport cu doua cafele si cateva foi la subsuoara, iar mana stanga ramase in aer la vederea barbatului.  Fata lui Carter ii exprima atat de multe resentimente, incat agentul se hotari ca cel mai bine ar fi sa le ignore. Trecand pe langa detectiv, incepu sa spuna:

-         Sincer, credeam ca James m-a mintit cand mi-a spus ca te-a vazut plecand de la sectie. Desi nu mai fusese in apartamentul lui Carter decat de doua ori, Bruce gasi cu usurinta bucataria si lasa paharele de cafea impreuna cu foile pe bufet. Oau, continua acesta, nici n-ai spune ca locuiesti singur! Menajul ti-l faci singur sau chemi pe cineva? 

Carter il privi pe Bruce cu ochii cat cepele. Ii batuse in usa la ora sapte dimineata sa-l intrebe daca-si face curat prin apartament singur?! Fara sa zica ceva, detectivul strabatu bucataria, lua un pahar de pe bufet si se aseza pe unul din scaunele prezente in incapere. 

-         Te intrebi de ce mama naibii am venit la tine la ora asta, nu-i asa?  

Carter se uita la Bruce si astepta.

-         Sa stii ca am un raspuns extraordinar de satisfacator. Am o ipoteza in ceea ce priveste legatura dintre Julianne Stewart si Marion Adisa Cohen. Facu o pauza, in care se astepta ca detectivul sa dea pe afara de uimire, insa cum acest lucru nu se intampla - pe chipul lui Carter se infatisa o urma de amuzament - Bruce continua: 

-         Aceasta se poate sa nu fi existat niciodata. Carter o lua ca pe o posibilitate destul de mare. Este probabil ca cele doua sa nu se fi cunoscut, sa nu-si fi vorbit vreodata. Facu o pauza, asteptand vreun semn de la Carter, care arata concentrat pe ceea ce tocmai spusese.

-          Continua, veni raspunsul prompt al barbatului.

-          Iar de aici deriva doua itinerarii : primul - Julianne sa fi fost martora la ceea ce i s-a intamplat lui Marion Adisa Cohen, astfel intiparindu-i-se numele fetei in memorie; iar cea de-a doua varianta, si ai face bine sa taci pana ce termin tot ce am de spus- Carter inclina din cap inspre Bruce. Barbatul inspira adanc apoi zise dintr-o singura suflare: Julianne Stewart sa fi luat parte la intregul plan ca fiind complice. 

Alarma unei masini parcate in fata imobilului unde locuia Carter se auzi vag. Spre surprinderea agentului, Carter nu comenta. 

-         Gandeste-te, Drew, de ce Julianne Stewart a supravietuita supravietuit unui atac in urma caruia Cohen si-a pierdut viata. Luand-o ipotetic, cele doua fete se aflau in acelasi loc, la aceeasi ora. Care era lucrul care le lega? Prezenta criminalului. Parerea mea este ca Julianne cunostea identitatea asasinului, ba mai mult, era si complicea lui.