Penumbra

Descoperire socanta

                                                Descoperire socanta

  -    Cat de mult iti ia sa te ... machiezi?!

Julianne statea cu coatele rezemate pe pervazul ferestrei din camera sa. Astepta de un sfert de ora ca Amber sa incheie intreg ritualul, cu care Julianne nici nu voia sa faca cunostinta, pentru a arata bine. Insa bruneta nu o facuse, si dupa cinci minute de stat degeaba, a inceput sa numere stelele.

Noaptea era senina, luminata de luna in patrar. Cerul nu dadea semne ca ar permite vantului sa aduca norii deasupra orasului si sa acopere micile diamante radiante.

Pustoaica era incantata de simpla si totodata incantatoarea priveliste ce i se infatisa involuntar. Fuse cuprinsa de o stare de melancolie. Ganduri nefericite ii invadara mintea- se intreba cum ar fi fost daca nu i s-ar fi intamplat niciodata acel accident blestemat. Ce ar fi facut, exact in acel moment? Unde si cu cine ar fi fost? Oare ar mai fi fost acolo, privind stelele, daca nu ar fi cazut de pe Podul Westminster?

-          Gata! Auzi vocea lui Amber, in spatele ei. Sunt gata... dar tu nu esti. Dezamagirea din ton ii era evidenta, intrucat Julianne nu vru s-o priveasca- ar fi intalnit aceeasi grimasa pe care o mai vazute de cateva ori la bruneta, in mai putin de doua zile. De ce nu esti gata? Te-ai razgandit sau nu mai vrei sa...

Julianne incerca sa se detaseze de toate intrebarile si exclamatiile rautacioase ale verisoarei sale in scopul de a gasi raspunsuri. Nu le gasi. O privi pe Amber, care acum se afla langa ea, sprijinita de zid.

-          Chiar este atat de greu sa incerci sa arati bine? Isi incheie bruneta discursul, exprimandu-si vadit deziluzia fata de infatisarea lui Julianne.

Dar ea arata bine. In regula, era de acord ca nu arata ca Amber, insa... ce s-ar intampla daca pentru, sa zicem, trei ore ar scapa de obisnuita vestimentatie sa s-ar imbraca... cu gust?!

Prea multe intrebari si prea multe supozitii- scutura din cap, incercand sa scape de ele. Totusi, poate ca s-ar putea sa existe o mica schimbare.

-          Amber, vreau sa te rog ceva...

                                                                                          *

Katerine si Edward impreuna cu parintii lui Amber asteptau aparitia celor fete. Bruneta intra prima in living, gasindu-i pe cei patru adulti gatiti pentru o iesire.

-          Hei, ce se intampla? Intreba curioasa Amber, trecandu-si o mana dupa gatul lui Beverly. Unde mergeti?

-          Ne-am gandit sa mergem toti sase la un restaurant sa cinam. Si apoi, mergeti voi doua pe unde va trece mintea, replica Katerine. Dar unde este Julianne? sa nu-mi spui ca iar...

-          Nu, nu! Vine imediat. Trebuie sa se acomodeze un pic cu ea... cea de dinainte. Atata tot. Amber zambi cu entuziasm.

Katerine isi privi sotul mirata. Sa fi renuntat Julianne la principiile si la incapatanarea sale? Edward era insa nerabdator sa-si vada fiica, asa cum era inainte.

-          Pana vine Julie, o sa ma duc sa...

-          Aici sunt. Toti cinci isi intoarsera privirile spre locul in care se afla Julianne.

Fata purta o bluza neagra cu manecile un pic bufante, avand umarul drept descoperit, iar pe dedesubtul bluzei se putea observau bretelele unui maieu turcoaz. Katerine era in extaz- fiica ei isi revenise. In jos, purta o pereche de blugi bleumarin sters. La gat, Julianne purta un lant simplu de argint, iar pe mana drapta se puteau observa cateva bratari subtiri din argint. Pentru Edward era o incantare sa-si vada fiica intr-o asemenea ipostaza, insa cand ii cazu privirea asupra incaltamintei fetei nu se putu abtine: