Penumbra

Imagine intunecata

                                            Imagine intunecata

Colegiul Chelsea de Arta si Design era situat pe Millbank, langa raul Tamisa, intr-un amestec mare de cladiri renovate, listate cu scopul de a fi construite spatii adaptabile, moderne. Cladirea semana cu o fortareata,avand ziduri masive si caramizii, de-o parte si de alta a intrarii principale fiind doua turnuri alipite corpului principal. Avea multe ferestre delimitate cu alb, si nu lipseau gratiile de aceeasi culoare. In centrul curtii colegiului se afla un imens patrat cu iarba, amenajat pentru orele tinute in aer liber.

Julianne era uimita de imensitatea cladirii ce tocmai i se infatisa prin parbrizul masinii. Arhitectura acestea i se parea impresionanta, incat tot ceea ce putu sa articuleze, fu:

- Oau!

- Asta ai zis si prima oara cand ai vazut cladirea, zise Katerine Stewart. Iar eu ti-am zis ca va fi bine, ca nu trebuie sa ai emotii- Julianne isi ridica o spranceana, si se uita intrebatoare la mama sa- si ca totul va fi bine, continua femeia cu un ton oarecum plictisit.

In masina se asternu linistea. Julianne isi privi mama, pe care o surprinse uitandu-se la ceas si batand nerabdatoare cu degetele in volan. Tanara percepu mesajul, deschise brusc portiera si o tranti fara a se uita inapoi la mama sa care porni masina in graba, multumita ca va ajunge la timp la o intalnire, de unde nu putea lipsi.

Ramasa singura in fata institului, Julianne trase adanc aer in piept si intra in incinta colegiului. Interiorul era la fel de impresionant ca si exteriorul. Era Impunator, imens , aglomerat, avea peretii plini cu picturi, schite sau alte desene ale studentilor.

Se scarpina in cap, exprimandu-si dezorientarea ce pusese stapanire pe ea. Dupa un sfert de ora de cautari, reusi sa gaseasca secretariatul de unde-si procura orarul, iar urmatoarea dilema era...

- Unde naiba trebuie sa aterizez eu? In contextul in care, holurile colegiului ramasera goale, fiind de neimaginat unde putusera sa intre totii studentii care ocupau cu cateva minute mai devreme culoarele.

- Pai, tinand cont de faptul ca urmatoarea mea ora este cu clasa din care faci si tu parte, presupun ca ma poti urma.

Fata se intoarse spre persoana care tocmai i se adresase si vazu o femeie inalta de statura, aflata intre doua varste, mult prea slaba, astfel incat ii iesea in evidenta constitutia osoasa. Pluoverul de culoare verde inchis, pe gat si mulat forma un contrast puternic cu parul roscat, lung si drept. Buzele subtiri ofereau chipului palid al femeii putina culoare, insa ochii lungi verzi si apropiati, despartiti de nasul drept si ascutit, ii ofereau o infatisare aparte.

- Va multumesc, doamna...

- Williams. Haide, Julianne!

Si spunand acestea, femeia trecu pe langa adolescenta. Aceasta o urma, privindu-i mersul tantos. Se opri la timp, incat sa nu se loveasca de profesoara, care se oprise in fata unei usi. Femeia apasa pe clanta si intra in sala de curs, facandu-i semn lui Julianne s-a urmeze.

Fata inainte cativa pasi, si dintr-o data se trezi in fata a treizeci de studenti. Insa, se multumea cu ideea ca nu era toata lumea preocupata de persoana ei. Se indrepta spre o masa aflata in spatele clasei, asezandu-se intre doi baieti. Acestia nu pareau sa exercite vreo atentie asupra ei, ceea ce o facu sa se simta bine.

Ora trecu destul de repede, constata Julianne , iar cand cursul de Arta Contemporana lua sfarsit, profesoara Williams o rugase sa ramana, sa discute cateva vorbe. In acele momente, Julianne surprinsese cateva priviri intrebatoare pe fetele colegilor ei, insa incerca sa le ignore, atintindu-i privirea in podea. Abia cand ultimul elev iesise din clasa, Williams incepu.

- Doamna Fulton mi-a relatat in cateva idei, care este situatia ta actuala. Julianne nu zise nimic, astfel ca profesoara continua: Poate ca nu-ti amintesti, dar erai una dintre studentele mele constiincioase, si totodata, talentata pana-n maduva oaselor. Aveai lucrari foarte bune si expresive, in ciuda comportamentului tau extravagant. Williams se opri din vorbit, trase adanc aer in piept, apoi intreba: Ai vreo intrebare?

Julianne, avea o multime de intrebari, neintelegand pe deplin motivul pentru care profesoara ii povestise toate acele lucruri, si se rezuma la a pune o singura intrebare:

- Cine este doamna Fulton?

- Conducatoarea acestei institutii, raspunse Williams cu jumatate de gura, mirandu-se de intrebarea fetei. Se astepta sa o intrebe orice altceva, si chiar sa fie luata in ras, gandindu-se la comportamentul lui Julianne, insa aceasta pusese o intrebare atat de scurta si la obiect.

Tanara isi saluta profesoara si parasi incaperea, fara a mai adauga altceva. In timp ce inainta pe culoarele institutiei, se gandea la spusele femeii referitor la talentul sau si la comportamentul sau. Intreba o fata unde se afla toaleta, si se indrepta intr-acolo.

Statea sprijinita cu mainile de chiuveta si isi privea chipul in oglinda. Incerca sa gaseasca ceva care sa indice extravaganta din ea. Isi spunea ca ochii sai mari si albastrii inspirau atentie, acordata, insa celorlati, iar obrajii lati, fruntea ingusta si inalta si nasul mic, pozitionat la o distanta mica fata de buzele sale carnoase, nu ofereau prea multa expresivitate chipului sau, si nici intr-un caz extravaganta.

Un junghi puternic ii trecu la nivelul capului, si fu nevoita sa se sprijine de peretele aflat in stanga sa. Se prelinse usor, de-a lungul acestuia si se aseza pe gresia rece. O durere apasatoare continua sa nu-i dea pace, iar mintea-i fusese cuprinsa de numeroase imagini care nu aveau nicio noima. Incerca sa-si deschida ochii, stransi din cauza durerii, insa lumina din incapere era prea puternica. Julianne isi musca buza inferioara cu putere incat, dupa cateva clipe simti gustul metalic al sangelui. Incepu sa geama, insa durerea refuza sa treaca.

Imaginile care se scurgeau cu rapiditate prin mintea sa, se oprira la un moment dat. Julianne incerca sa ignore durerea si sa fie atenta la imaginea care-i fusese oferita. Intinse mana dreapta spre locul unde-si lasase rucsacul, si scoase din el, fara a deschide ochii, blocul de desen si un creion. Strangand din dinti cu putere, incepu sa traseze linii , sa contureze diverse obiecte.

Treptat, junghirile incepura sa dispara, inima fetei reluandu-si bataile regulate. Julianne ramase cateva minute nemiscata, apoi incet-incet, reusi sa deschida ochii, iar lumina nu-i mai parea atat de puternica. Isi indrepta privirea spre schita pe care o facuse. Desenase doua situete, a unei femei si a unui barbat. Fetele nu le erau vizibile, insa se putea obseva ca mainile lui inclestau gatul femeii. Acestea erau singurele elemente vizibile. Restul foii era plina de hasurarii* care intunecau peisajul.

Julianne statea si privea cu mirare acea schita, si nu putea intelege semnificatia sa. Constientiza ca ii intepenise spatele, iar fundul ii inghetase de la gresie, si izbuti sa se ridice. Isi dadu de cateva ori cu apa rece pe fata, apoi isi insfaca rucsacul, in care-si puse blocul si creionul, si iesi din toaleta, indreptandu-se spre... necunoscut.