I want you for me! [Boyxboy] FINISHED

Chapter 20 - for when the angels we'll look

Chapter 20

          for when the angels we'll look

          Strânse puternic mâna iubitului său, în timp ce viața lui depindea acum de aparatul care-l ține legat de lumea umană. Doctorii îi confirmase teama. Mika fuse împușcat, iar clonțul îi atinsese câteva organe esențiale. Își șterse lacrimile ce ise revărsau, continunând să nu-l sape din privire. Nu putea vedea lumea fără el, n u dorea să o cunoscă. Ciața lui lua sfârșit odată cu iubirea lui, care zăcea inconștient, zbștându-se între morate și viața, doar la câțiva centimetrii de el.

          Un ciocănit îl făcu să tresară. Constatând că era numai Nezha împreună Anna, care se așeză pe partea cealată a patului lângă Mika. Îi atinse grijulie fața lui blândă, dându-i câteva fire de pe frunte.

          - Cum s-ap utut întâmpla așța ceva?, sesiză în vocea ei un tremur.

          - Nici nu știu, mici nu știu, afundându-și fața în pătura cel acoperea pe iubitul său.

          - Kira!?, își trecu degetele prin păru lui răvășit.

          Ochii lui de jad, erau acum plini cu lacrimi. Nu mai plânsese niciodată atât de mult, poate doar la moartea lui Ichiro. I se păcrea că soarta se repeta, iar totul i se părea atât de nedrept.  Cu ce greșise oare, de avea parte de atât sufeinț? Nu putea să-l pedepsească pe el în locul lor; pentru că el merita nu ei. De ce Mika și Ichiro  erau cei care plăteau prețul suprem?

          Știa destul de bine că erau numai întrebări fără un răspuns concret, iar totul nu ducea decât către Saisu și ura lui idioată. El și Saisu îl iubeau pe Ichiro, iar când acesta la ales pe Kira, situația a devnit destul de ciudată. Saisu a jurat că se va răzbuna pe Kira, dar nu crezuse că vorbise serios. De fapt nu-l credea în stare, dare se parea că se înșelase amarnic.

          - Puteți rămâne voi cu el?, îi privi Kira.

          - Desigur!, îl asigură Nezha.

          - Ce vrei să faci?, întrebă Anna.

          - Voi cere câteva socoteli, se grăbi să iasă pe ușă.

          - Kira...

          Saisu avea să de explicații serioase, dacă se adeverea că fusese în spatele acestui incident. Era sigur că era reponsabil pentru morate lui Ichiro, iar acum atentase la viața iubitului său. Cum de nu văzuse până acum? Ura lui Saisu față de el întrece orice limită; efident trebuia să-și cunoască locu și mai presus de poate să fie pedepsit.

          - Unde este?, nervos Kira.

          - Cine să fie?, nedumerit Light.

          - Saisu, nemernicul arată-te!, strigă Kira.

          - Încetează Kira, îi ceru Yutaka. Saisu nu este aici din câte vezi.

          - Pe dracu!, îl pocnii pe acesta. Nu-mi sta în cale, am venit aici să-i cer socoteala pentru ceea ce a făcut.

          - Kiara!, interveni Sakura.

          - Dă-te din cașea mea!, ridică tonul Kira privind-o pe Sakura. Această problemă este între mine și fratele tău, o apucă de mână împingând-o din gfața lui.

          - Se pare că oaia rătăcită a revenit printre noi, sarcastic Saisu.

          - Nenorocitule...

          - Și de ce mă rog ași fi astefl?, îl privi superior Saisu.

          - Tu ai plănuit totul?, nervos Kira. Moarte lui Ichiro, Mika... totul.

          - Ești mai nebun dâct credeam, își desfăcu mâna lui Kira. Dacă crezi că am avut vreo legătură cu toate acestea, te înșeli amarnic.

          - Nu minții!, strigă Kira înfigându-și mâna în gâtul lui Saisu.

          - Poate, sau poane că nu o fac, ironic Saisu. Ce rezolvi dacă mă rănești, nimic din câte observ.

          - La dracu cu tine!, îl împinse puternic de lângă el. Dacă se dovedește că ai fost implicat, am să te omor cu mânile mele Saisu.

          - Bucurăte de puținele ore rămase, alături de Mkia, surâse drăcesc Saisu.   Pentru că sunt ultimele pe care le aveți...

....după o săptămână.

          Cum de fusese atât de nejutorat. Nu reușise să facă nimic. Îl durea fiecare parte a copruliui, iar inima plângea după iubirea lui Mika; după zâmbetul lui rebelul, care acum zăcea la doi metrii sub pământ, luând cu el și ultimele amintiri.

          Drace! Strigă puternic, dorind să se elibere de durerea ce-i mistuise sufletul. Cum va aputea trăii fără îngerul ui decăzut? Cu-i va putea spune fiecare necaz, și să-l înțeleagă atunci când îi va fi greu. Nimeni, nu va putea să-l înlocuiască pe micul lui nebun, parte din inima lui rănit.

          - Mikkaaaa!!!, strigă în timp ce lăsă lacrimile să-i curga alene pe chip lui său îndurerat.

          - Kiara!, îl îmbrățișă Anna cu lacrimi în ochi.

          - Cum voi putea să trăiesc făr tine? Cum, spune-mi Mika, spune-mi?, privii printre lacrimi piatra de mormânt cu numilee iubitului său.  Nu vreau să continui să fiu viu fără tine iubirea mea, scăpă florile din mână.  Cine mă va privii în fiecare dimnineață cu dorm? Cui îi voi mai spune greutățile mele, făr să mă privească ca pe un ciudat?

          - Kira încetează, te rog!, plângând Anna.

          - Nu pot!, ștergându-și o dâră de lacrimi. Cum pot să-mi ceri asta Anaa, cum?, privind-o. Iubirea vieții mele este aici în fața mea, sub acest pămânrt, damnat de egosimul unui nenorocit, care a decis să mi-l răpească pentru totdeauna. 

          - Știu Kira!, continuă prindre râul de lacrimi Anna. Și mie îmi lipsește Mika, dar pe cine ar trebui să pedepsim pentru mortea lui, pe cine Kira?, ștergându-i cu palma lacrimile care îi șiruiau pe chip.

          - Anna!?, atenționând-o Nezha.

          - Știu că spun numai prostii Nezha, dar nu pot să nu mă întreb cine este adevăratul vinovat, îl privii pe iubitul său.

          - Ai dreptate!, privii piatra de mormânt. Nu vom lăsa lucrurile așa, poți fi sigură de asta, o asigură Nezha.

          - Ar trebui, zise Anna. pentru Mika!

          - Pentru Mika!, o susținu Nezha.

          - Pentru tine iubirea mea pierdută...