Chapter 5 - the angels may falling

770 47 1
                                    

Chapter 5

the angels may falling

- Spune-mi că mă iubești!, se simții intonația din voce lui. Promite-mi că vom rămâne împreună pentru totdeauna, continuă cu aceiași voce calmă.

- Pe dracu!, în jură celelălat tânăr. Te doresc cu toată ființa mea, te vreau!, sorbindu-l cu focul ce ardea în privirea lui.

Își alocară câteva momente pentru a privii unul în ochii celulilalt, apoi pecetluriră  cu un sărut arzător, ceea ce semăna cu un pact. Mâna lui Nero, trecu ușor, mângâind pielea delicată a partenerului aflat în brațele sale, ce continua să-și treacă mâna prin părul lui lung și des.

Totul în jurul lor se oprii, fiind numai ei  în această lume care nu avea să le accepte relația, aceea lume pe care o considerau atât de lipsită de importanță, iar povestea lor de iubire, repărezenta centrul universului lor. Dante, își coborî mâna către catarama nojiței iubitului său, desfăcând-o cu degetele, sorbind momentul lugubru și intens, atunci când Nero rodii un geamăt de plăcere, la atingerea delicată  ce persista intens pe falusul său întărit, transmițându-i un fior necontenit în fiecare cotlon al ființei sale. Trecu repde mâna sa pe sub pantalonii lui Dante, pe care îi îndepărtă rapid, expectând fiecare centirmeru al pielii feselor, alinând durerea ce-i pricinuia o agonie ucigătoare.

Cu o mișcare puternică, îl ridică pe Dante, care își cuprinse brațele de gâtul lui Nero, ca într-o îmbrățișare mortală, într-o ritmică plină de pasiune. Acea pasiune ce clocotea în interiorul tupurilor lor, care se doreau cu o stupoare ne necontenit. Dante îndepărtă bluegii, apoi boxerii iubitului său, indicând cu exactitatea, drumul spre ființa lui. Un scutur dureros, îl făcu să suspine, intrând într-o decadență agonică, împletind mâinile tot mai puternic de după gâtul partenerului său, care îl penetră încet, mărind cu fiecare minut explorarea existenței, ce-i permitea să-și menifeste întregul altăr-egou masculin, devenind împreună cu acestă o singură ființă.  

Timpul parcă își pierduse conontația, fiecare etate încât, totul încremenise într-un dans sinistru și macabru, în care idila lor se petrecea necontenită și supusă unei nebunii acute și morbide. Un strigăt înfundat se pierdu în depărtare, iar orice urmă de umanitate se părbușea acum în căderea ei din înălțimi, frângându-și aripile, ce-i confereau nu de mult sfințenia desăvârșită.

- Suferi?, întrbă Nero privind expresia chipului lui Dante. Dacă vrei, voi înceta!, continuă îngrijorat.

- Nu, nu sufăr!, răspunse Dante dându-i câteva fire de păr de pe frunte. Continuă!, zâmbii. Vreau tot ce-mi poate oferii ființa ta; fiecare părticică de dure, amesteacată cu acel extaz nebunesc, ce-mi permite să mă afund tot mai adânc în reveriile sălbatice ale iubirii tale.

Nero surâse, străpugându-l cu dominarea sa iernatică, ce-i sfâșia fiecare parte a trupului, făcându-l pe Dante să scoată un nou icnet de durere. Mâinile lui cuprindeau acum complet trupul, atât de firav și delicat, iar Dante gemu subtil și încet, excitându-l și mai mult. Nu puteau concepe un sens vieții lor, dacă ar fi trebuit să se despartă, să continue fiecare pe drumul lui, cu toate că conștinzau că într-un final aveau să pună punct relației lor; dar nu doreau să se gândească la acest inconvenient. Dante era cu un an mai mic ca el, iar el mai avea doar câteva luni și absolvea, mergând mai departe spre un viitor inert și pustriu.  

Se cunoscuseră în ajunul Crăciunului, la un festival în Kiryū, și de atunci corespondaseră prin scrisori și e-mail-uri, fiind practic de nedespărți. Veniseră din Canada pentru a studia muzica tradițional niponă, urmând cursurile profesorului Takashi, renumit în acest domeniu. Dante era un tânăr de numai 23 de ani, înalt, subțire, având părul negru, asortat mirific cu acel ocean artic din privirea lui, care-l năcucea complet, făcându-l să-l dorească continuu. Din prima clipă în care se văzuseră, știa că îl vroia pentru el; dorea să iubească acel ”înger decăzut” ce mocnea asemenea unui foc în ochii lui albaștrii.    

Primul sărut îl furase dintr-un simplu joc, pe care Dante îl făcea adesea și pe care Nero îl considerea destul de copilăros, chiar prostesc.  Erau de doi ani împreună, împărțind orice clipă, orice bucurie și necaz, iar Nero trebuia să asigure această relați funcțională, deoarece lipsa de experiență din parte lui Dante o dezechilibra necontenit. Mai avusese relții și înainte, dar niciuna nu persistatse mai mult de câteva săptămâni, poate din cauza lui sau din diverse nejunsuri, pe care le considera importante într-o astfel de aventură infamă.  

Nero era tipul mai serios, grijuliu cu cei din jurul lui, foarte atent și se dedica cu totul într-o relație, fie ea și de scurtă durată. Aspectul său, uimea orice persoană de sex femini, fiind acel făt frumos, care venea pe un cal alb ca zăpad, însă ”făt frumos” nu cucerește, ci ucide. Era înalt de 1,83, având 24 de ani, o aparentă masă musculară bine făcută, un păr lung și des, pe care îl ține mai mereu strând într-o coadă de ”cal”,  iar ochii lui căpruii cu o tentă spre verzui, mocneau de o pasiune arzătoare, ce nimiceau orice mișcare din câmpul său vizual. Urmase un curs de psihologie  la Universitatea din Canada, dar pasiunea sa față de muzică la determinat să urmeze o altă specializare, împlinindu-și astfel un vis mai de demult.

- Spune-mi!, se oprii Nero. Cât de mult ții la mine?  

- Ce fel de întrebare mai este și aceasta, idiotule!, surprins Dante. Te iubesc, pe dracu!, înjură acesta. Cred că am arătat în nenumărate rânduri iubirea mea pe care o nutresc pentru tine, Nero!, înroșind. Te vreau, te doresc... te iubesc, blegule!, zâmbii.

- Și eu te iubesc, prostonacule!, surâse Nero, sărutându-l pe creștet. Tu ești rațiunea mea, felul meu de a fii... fără tine cred că nu a-și putea fii o ființă rațională, crede-mă!, își îmbrățișă partenerul.

- Te iubesc!, șoptii Dante închizând ochii și lăsându-se pradă îmbățișării sale.

I want you for me! [Boyxboy]  FINISHEDWhere stories live. Discover now