Chapter 11 - ... lost among of the dreams!

305 26 2
                                    

Chapter 11

...lost among of the dreams!

         Ritmul melodiei îi pătrundea prin fiecare por, simțin și ce mai mic imbold. Era destul de relaxat, fiind în contact direct cu fumul de țigare care se ridica spre plafonul alb al tavanului, în timp ce mâna iubitului său îi masa încet gâtul. Ochii lui verzi îi penetrau sufletul atât de firav și senin, iar un zâmbet perver i se pronunță în colțul gurii. Își precu mânile prin părul negru ca tăciunele, sorbind oceanul albastru din privirea celui care cu câteva minute în urmă, îi permisese să-și reverse înreaga masculinitate în intimitatea ființei lui.

          Își împreună degetele cu ale partenerului său, continuâd să-i privească furtuna artică ce-i mistuia sufletul ștrengar. Stinse smocul de țigare și înaintă asemenea unei feline, aflându-se deasupra corpului gol, în plina sa ferminate masculină, sărutând fiecare centimetru al zonei pubiene. Un mic icnet de plăcere îl făcu să surândă, și să continuie joaca cu falusul iubitului său. Limba lui se unduii subtil peste capul acestuia, gustând, savurând orice esență dădătoară de pasiune; își trecu mâna peste pieptul conturat, proptindu-se într-un sprijin ușor de gântul lui Mika, care își lăsă capul pe spate, rezemându-se pe coate, lăsându-și sufletul pereche să-și facă mica fantezie perversă.

          - Nu crezi că ne c-am grăbim?, râse Mika. Adică...

          - Nu-mi spune că deja te-ai plictisit de acest preludiu scumpul meu?, ridică din sprâncene Kira. Atunci să trec la acțiune, hmmm!, râse înfundat. Se va irosii o frumusețe de moment, ce păcat!

          - Știi la ce mă refeream!, zâmbii Mika.

          Gura lui însetată o întâlnii pe a lui Kira, explodând totul într-o multitudine de culor, unele mai vii ca altele, scăldate într-o savoare agonocă și reverică, după care tânjeau amândoi. Își trecu mâna peste gâtul lui Kira, conducându-l, ajutându-l să perceapă sentimetele ce mocneau ântre ei cu tâta intensitate, încât totul avea să se prafacă în scrum. Kira îi desfcău picioare, lipindu-și abdomenul de al lui Mika, continuând să soarbă din virgininatea buzelor atât de calde, de delicate, atât de fierbinți și provocatoare.

          Îl ridică în brațele sale, fiind acum unul deasupra celuilalt, moment în care o penetrare dureroasă il făcu să tresară și să acapareze cu brațele sale brupul iubitului său.  Kira își odihnii pentru câteva clipe capul la pieptul perechii sale, amintundu-și fiecare moment petrecut în ultimele șase luni decâd se cunoascuseră, și mai alesc comica întâmplare care i-a adus împreună, sincer îi era deseori dor de acele zile, atât de vesele și lipsite de orice obstacole.

          - La ce te gândești?, îl trase din reveriiile sale Mika.

          - La noi!, răspunse Kira.

          - La noi?, se încuruntă Mika. Mai exact la ce?, îl întrebă din nou.

          - La momentul întâlnirii noastre!, îl privii direct în cohii, desprinzându-se de el. Frate, eram așa puerili!, râse comic. Nu-mi pot crede ochiilor că îl am în brațelel mele pe acel tip misterios cu privirea lui artică.

          - Hmmm!, medită Mika. Pentru că te iubesc, poate acesta este răspunsul reverii tale. Iubirea noastră!

          - Poate?, îl sărută apăsat pe buze.

          Îl rezemă cu spatele de covorul moale, trecând mâna peste capul lui, continuând să guse cu buzele parfumul emanat de pielea fină și delicată a iubitului său, care gemul subtil lângă urechea lui. Atinsese acea notă devastatoare, întrucât întregul său copr începu să tremure de satisfacție. se oprii pentru câteva secunde să-l privească pe îngerul, care îi  oferise toată dragostea de care avea nevoie; de fiecare dată se simțea atât de atras de ființa lui, air cu fiecare zii îl iubea tot mai mult. Pe dracu!, se îndrăgostise nebunește de el și nu avea rost să se eschiveze, să fugă asemenea unui copil; știind că după Ichiro, Mkia era singura persoană față de care se deschisese cu adevărat.  

          Suferise mult după moartea lui Ichiro, pe care îl iubise enorm, însă decizia fanaticului grup de ”ingrați”, nu erau de acord cu realția lor, iar Saisu avea un rol destul de însemnat în moartea fostului său iubit. Jurase că nu se va mai îndrăgostii niciodată de de cineva, dar acum conștientiza că-și încălcase acea promisiune, pe care o făcuse lam ormântul lui Ichiro. Dar... Mika nu era oricine, era șansa lui de a iubii și de-a fii iubit.  Se ridică  brus și se rezemă cu spatele de marginea patului imens din încăpere, priviind țintă covorul persan, pe care mama sa îl cupărase cu trei ani înainte de moartea ei. Pierduse atâtea persoane dragi, atâtea persoane care îl înțelegeau și care țineau cu adevărat la el, încât întreagă lui viață decăzuse odată cu moartea acestora.

          - Ce s-a întâmplat?, îngrinjorat Mika. Kira?

          - Nimic!, răspunse acesta lăsându-se cuprins de brațele îngerului său.

          Nu îndrăsnea să-l tulbure și pe el cu problemele sale, cu acele depresii prostești pe care reușise să le evite singur în ultimele luni, dar care nu vroiau sub nici-o formă să dispară, fiin mereu un zid greu de trecut. Mika îl salvase dintr-un moment foarte greu pentru el, dar trecunul nu înceta să-l urmărească, să-l ucidă încetul cu încetul, fiin o povară mult prea grea pentru inima sa suferindă. Nu putea să-i povestească iubitului său despre acele fapte nevugetate din trecu. Sub nici-o formă nu putea să-i permită lui Saisu să-i distrugă și această fericire, umbrită de ura celor care îl cunoșteau înainte.

          - Kira!, strigă Mika. Idiotule!, îl strânse puternic în brațe Mika. Nu ai pentru ce să te temi, iubitul meu. Eu sunt aici, nu voi pleca niciodat, mă înțelegi... nicodată.

          - Te iubesc blegule!, schiță un surâs Kira. Și, știu că și tu mă iubești, dar..., făcu o pauză. Promite-mi că nu mă vei părăsii orice s-ar întâmpla.

          - Dar?, protestă Mika.

          - Promite-mi?, îl rugă Kira.

          - În regulă!, surprins Mika de insistența lui. Îți promit.

I want you for me! [Boyxboy]  FINISHEDWhere stories live. Discover now