I want you for me! [Boyxboy] FINISHED

Chapter 19 - strange requirement

Chapter 19

strange requirement

          - Nu pot să cred că-mi ceri asta?, se răsti Kira către bătrânul impunător din fața lui.

          - Este spre bine tău, se menținu ferm pe poziție bătrânul.

          - Renunțând la relația mea cu Mika ți se pare ție a fi în folosul meu unchiule?, se încruntă.

          - Nu vreau să suferi și mai mult, îți puse mâna pe umărul lui Kira. Știu că nu ai reușit să treci peste durerea pricinuită de Ichiro, dar nu trebuie să faci asta Kira.

          - Nu te mai înțeleg!, ridică tonul Kira. Mi-ai cerut să-l cunoști și acum îmi cer să mă despart de el?, înclină capul dezaprobator.

          - Ajung să cred că prietenii tăi au dreptate, făcu o pauză scutră. Acum văd și de ce te agți de această relație, arătând împre Mika. Semănă perfect cu Ichiro, de aceea vrei această realție, dar... el nu este Ichiro.

          - Se pare că Saisu își face simțită prezența mai mult decât credeam în viața mea, nervos Kira. Voi pune captă odată și pentru totdeauna cu acest ingrat imbecil, strânse puternic pumnul.  Nu are dreptul să coordoneze viețile oamneilor.

          - Nu știu care sunt socotelile voastre, însă văd că are dreptate într-un anumit punct... Mika, continuă bătrânul Toshie.

          - Dreptate pe naibii!, replică tăios Kira. Știi am plecat chiar acum de la această petrecere ingrată, mersi pentru inviotație, dar sincer mai bine nu o făceai.

          - Dar...

          - Ai zis ce aveai de spus, scum nu mai are rost să rămân nici măcar un minut în plus, zise Kira.

          - Ce s-a întâmplat?, mirat Mika.

          - Nimic, plecăm atât, răspunse Kira în timp ce-l apucă de braț pe iubitul său.

          - Kira?, insistă Mika.

          - Te rog nu mai intreba și continuă să mergi, îl rugă nervos Kira.

          Se întâmplase ceva. Nu ajusenseră decât de două ore, iar Kira se găbea să plece. Înțelesese că era timpul să păstreze tăcerea și să nu mai insiste asupra reacției partenerului său, care părea destul de indispus. Atinse în trecere bara de metal a scărilor ce duceau spre parter, iar Kira scoase o înjurătură pe jumătate. Se părea că era în realitate deva multm ia grav decât se gândise el. Unchiul său îi ceruse probabil ceva, care evident îl enervase.

          - Așteaptă?, își smulse mâna Mkia. Ce se petrece, de ce vrei cu totdinadinsul să plecăm?

          - Nu este acum momentul pentru asta, răspunse Kira. Mila, te rog!

          - Atunci când este Kira?, se încruntă Mika. niciodată nu este momentul când vine vorba de familia ta și de așa numite prolbeme cu prietenii tăi renegați, sau cum s-ar numii; dar n uasta e problemea acum și schimbarea ta bruscă.

          - Este o problemă ce mă privește doar pe mine și pe unchiul meu, indiferent Kira.

          - Nu face asta Kira, se întristă Mika. Nuă îndepărta din viața ta, cred că este timpul să înfuntăm împreună orice problemă ar fi ea, sau cât de gravă este.

          - Nu pot să-ți spun, iartă-mă!, se eschivă Kira coborând în grabă ultimele trepe.

          Fir-ar! Trebuia să afle cum va adevărul. Se grăbi să-l prindă din urmă, în timp ce ușile glisante se deschiseră, trăgândul ușor de încheietrua mâinii, aprondu-l pe loc. Încercă să-l privească în ochii, dar își feri privirea de a lui. Clar era ceva serios. kira nu se ferea de privirea lui decât atunci când ceva mergea prost, iar acum era unul dintre acele momente.

          - Spune-mi?, insită Mika. Pot rezista, nu-ți face probleme.

          - Toshie mi-a cerut să rup relați noastră, lacrimile i se revărsară pe obraji.

          - Poftim!?, confuz Mika.

          Sângele îl bușnii pe gură, iar totul începu să se întunece, dar cu ultim efort apucă brațul iubitului său, înainte de a se prăbușii. Kira rămase șocat, neînțelegând ce se petrecea, și cum de sângerea atât de puternic. Avea mânile mânjite cu sângele lui Mika, care zăcea inconștient în brațele sale. Scotocii impancientat prin buzunarul costumului, căutând telefonul mobil pe care îl scăp din mână.

          - Drace...