Lunile lui Jupiter√

29. #Europa

29

Relația Europei cu George era în al miilea catraliardele cer, așa că urmă inevitabilul. Ceea ce strămoșii prevestiseră că se va întâmpla odată cu venirea zorilor, cel mai teribil coșmar al oricărui pubertar plin de hormoni, usturoiul din ciocolata societății: întâlnirile cu părinții.

Desigur că Europei îi venise rândul.

Casa familiei Altreisprezecelea nu era o casă. Nu. Nu era cuvântul potrivit pentru acea construcție cu treisprezece etaje, cinci garaje, un elicopter și o statuie în mărime naturală, din ciocolată, acoperită cu staniol, reprezentând un bebeluș cu cap de pepene, stând pe vine pe o oliță. Părea să se screamă.

Deasupra ușii de la intrare, pe o plăcuță din aur masiv, stăteau inscripționate următoarele: Dacă ești urs îndesat într-un too too roz, zână în colanți de damă, mim grăsuț, vânzător de scaieți și vise de acadea, drujbar, colecționar de timbre, hoț de pijamale sau șofer de navete extraterestre, atunci să știi că pentru tine accesul este complet interzis. În caz că nu bagi în seamă anunțul și te regăsești în vreunul din acele categorii, noi te vom detecta și te vom carboniza.

Europa se întrebă dacă era adevărat avertismentul și cam câți mimi grăsuți o fi deranjat familia Altreisprezecelea până în acel moment.

― Sper să-ți placă familia mea.

― Câți hoți de pijamale a vaporizat laserul vostru până acum? întrebă fascinată Europa.

― Vreo doi, dar nu sunt sigur. Hoții de pijamale pot fi foarte șireți.

― Sunt sigură de asta.

Soții Altreisprezecelea îi întâlnise în bucătărie.

Doamna Altreisprezecelea, cu un trabuc între buzele rujate, făcea o salată. Nu părea concentrată pe ceea ce făcea, așa că Europa văzu cum cădea scrumul printre castravți și morcovi. Delicios.

Domul Altreisprezecelea se uita fascinat la televizor, la un documentar palpitant despre creșterea ierbii la gazonul de firmă.

― Mamă, tată, ea este Europa Jove, iubita mea.

Fețele lor se făcuseră mai luminoase decât un funduleț de bebeluș după o băiță bună. Mama lui George aruncă țigara nepăsătoare (ajunse direct în salată), ca să o poate îmbrățișa mai cu foc.

― Oh, dragă, suspină doamna Altreisprezecelea, dar ce frumoasă ești.

― De-a dreptul fermecătoare, aprobă soțul.

― Răvășitoare.

― Minunată.

― Ne bucurăm atât de mult să te cunoaștem, susținu femeia. George ne-a zis atâtea lucrui frumoase despre tine.

― Ne-a zis că ești mai nărăvașă ca un ponei în călduri, aprobă din nou ascultător domnul Altreisprezecelea. Și că o faci profesionist.

Fața lui George se făcu mai roșie ca o pătlăgea. Îi aruncă o privire îngrozită iubitei sale, dar o văzu răzând.

E groasă. Sunt mort!

Știa că o va păți mai târziu.

― Ăăă, noi ne ducem sus și apoi prin oraș, anunță grăbit George, apoi o trase pe Europa din bucătărie.

Probabil că dacă mai stăteau mult pe acolo, cineva va mai zice ceva ce nu trebuia spus. Chiar nu dorea să devină mai-mult-decât-mort-și-îngropat. Suna teribil și dureros.

― Nu ai frați sau surori? întrebă Europa, odată ajunși la etajul al doilea.

Ca și cum cineva apăsase un buton, un omuleț îmbrăcaț ca un matador trânti ușa de perete și intră în hol, în pas de tango. Avea de asemenea părul super negru, dat pe spate cu, probabil, două tuburi de gel, fața exact ca a lui George și o mustață și un barbișon desenate nițel cam strâmb cu marcăr negru.

― Jorje, mes amigo!

Avea un accent puternic european. Poate spaniol. De când familia Altreisprezecelea avea accent europeano-spaniol?

Apoi Jorje o văzu pe Europa și rămase ca trăznit pentru un moment foarte scurt.

― Oh, me amore! Oh, ce frumusețe! Oh, inima mea! țipă tipul în pantaloni mulați pe un ton dramatic.

Europa făcu ochii mari cât cepele mâncate la micul dejun.

Tipul cu mustăți desenate cu carioca luă poziția de drept, își întinse mâinile ca o balerină. apoi își mișcă degetele de parcă ar fi fost cleștii unui rac, spunând simultan:

― Clapa. clapa!

Făcu câteva piruete și alte mișcări de tango pe care, era sigură Europa, nici măcar nu le făcea așa cum trebuia, apropiindu-se treptat de săraca fată și de iubitul ei extrem de plictisit. Tipul îngenunche în fața Europei și îi luă una dintre mâini. Cu cealalta făcu un alt „clapa, clapa!".

― ― Me amore, mă numesc Hulio César Olivo Alberto Jorge Enrique Tito Humberto Gilberto Justin Lucas Fabian. Dar îmi poți spune Marian Altreisprezecelea.

― E fratele tău? îl întrebă Europa pe George, ignorându-l total pe așa zisul Marian.

― Are mustăți făcute cu carioca.

― Deci da. Care-i faza cu „clapa, clapa!"?

― Nu i-a cumpărat mama castaniete, o lumină George.

― Înțeleg.

Fața lui Marian se întunecată dintr-o dată.

― Me amore! țipă Marian indignat, părând să ignore conversația dintre George și Europa. Ești iubita lui Jorje?

― Da.

Cu o față șocată, luă iar poziția de drept, făcu iar „clapa, clapa!" din mâini și din gură (mereu simultan) și, în pași de flamenco, se postă în fața fratelui său.

― Sângele meu latin...

― Te-ai născut în Québec, îl contrazise Georege. Deci ai sânge latin cât are și ea.

― Sângele meu latin, își repetă Marian cuvintele, ignorând din nou în totalitate fratele mai mare, arde sub soarele iubirii. Iubita ta a făcut-o și nu mă mai pot sătura să o privesc în sfânta lumină a soarelui. Ard pentru dragostea ei și ea pentru a mea. Renunți la ea pentru însăși fericirea ei, pentru a mea bucurie veșnică, dar și pentru fericirea ta sufletească de păcătos?

― Nu.

― Atunci te voi provoca la un duel pe viață și pe moarte pentru dragostea domniței!

― Ai doar doisprezece ani și un coș în frunte.

― Plus o mustață și un barbișon! declară mândru Marian. Asta nu schimbă faptul că vei fi umilit de măreția mea glorioasă.

Europa, plictisită peste măsură de vorbăraia fără rost a tânărului Altreisprezecelea, scoase tacticos o bâtă de baseball din geanta sa, se poziționă în spatele gloriosului pubertar și lovi.

Marian dispăru din câmpul vizual al fratelui său mai ceva ca virginitatea Europei. În schimb ajunse față în față cu o Europă plictisită, care ținea în mână o bâtă de baseball ruptă. O privi întrebător.

― Vorbea prea mult.

― Cum ți se pare familia mea până acum?

― Foarte simpatică, îi spuse surâzând.