S-au dus în sufragerie și s-au așezat cu toții pe canapea. Mama avea o față ca și cum cinevar ar fi pleznit-o.
Au ascultat cu toții povestea scurtă, absurdă, dubioasă și extrem de neconvingătoare a întâlnirii Europei cu numitul George.
Cum se putea ca sora sa geamănă să fie atât de ușuratică și cu capul în nori?
Auzi la ea, dragoste la prima vedere!
Până și câștigarea unui telefon printr-un concurs pe facebook era mai realistă ca povestea aceia.
Probabil că lovitura mingiei îi defectase creierul. Asta fu singura explicație pe care Callisto și-o putu forma.
Dar putea zice că era și puțin frustrată că nu avusese șansa să imortalizeze momentul în care cei doi s-ar fi văzut pentru prima dată. Probabil că ar fi ieșit o poză bună, dar probabil nu ar fi fost apreciată de neanderthalienii societății acesteia inculte. Sigur ar fi spus lucruri precum of, păi nu trebuia să editezi poza că acum arată ca un extraterestru hidos sau ce lumini aiurea are poza sau ce dracu e prostia asta?.
Inculți.
Însă ar fi fost un cadru bun cu certitudine.
Deși toată povestea i se părea extrem de aiurea, nu putea să nu fie geloasă pe faptul că Europa își găsise deja marea iubire, iar ea nici măcar nu se sărutase cu vreun băiat.
Cam multe sentimente pe secundă.
Frustrare. Furie. Gelozie. Antipatie. Curiozitate.
― Cum se face că nu ai fost prinsă de nimeni?
Soră-sa ridică din umeri cu încetinitorul.
― Noroc.
De ce nu era oare surprinsă de acest lucru?
YOU ARE READING
Lunile lui Jupiter√
HumorO curte normală, cu o mașină normală parcată într-un garaj normal, care avea pitici de grădină normali și o minge parțial dezumflată normală. Nimic deosebit care să atragă atenția unui om oarecare, ce ar fi trecut în pas moale sau cu m...
