Lunile lui Jupiter√

22. #Io

22. #Io

― Oh, Doamne! Și am vorbit cu el. A fost atât de minunat. Atât de minunat!

Își întinse brațele ca și cu ar fi dorit să îmbrățișeze aerul.

― A stat câteva ore bune cu Europa, dar l-am răpit eu înainte să plece. I-am arătat benzile mele desenate. I-au plăcut.

Ca să-și arate încântarea abia reprimată, scoase un sunet care semăna cu aburul ieșit dintr-un ceainic în clocot.

― Cum merge cu benzile desenate? Ai mai lucrat la ele?

Owen părea plictisit în adevăratul sens al cuvântului.

― Să înțeleg că subiectul George e închis pentru ziua asta?

Io păru imediat dezumflată.

Stomacul lui Owen se făcu mic cât un purice. Nu a suportat niciodată să o vadă supărată pe Io. A naibii dragoste de zece ani neîmpărtășiță!

― Poți vorbi de George mai târziu. Oricum trebuie să ne întâlnim să ne facem temele la matematică.

Zâmbetul lui Io reveni mai repede ca vânturile după o porție mare de fasole cu cârnați.

― D-asta ești cel mai bun prieten al meu. Mă suporți oricât de nesuferită aș fi.

― Răspunde-mi la întrebare și lasă cuvintele iubărețe acasă.

Deși spusese aceste cuvinte, Owen se făcuse de minute în șir mai roșu ca nasul unui ren.

― Nu merge prea bine, spuse Io bosumflată. Oricât m-aș strădui și oricât aș desena, nu îmi iese nimic credibil și fain. Nici măcar personajul negativ nu iese bine. Ultimul a fost Omul-Pastă-De-Dinți și putea trage cu pastă de dinți din ochi și îngheța oamenii cu răsuflarea de mentol.

― Oau.

Owen nu știa ce altceva să spună. Era cu adevărat șocant.

― Știu!

― Păi mulți din creatorii mari de benzi desenate s-au inspirat din obiectele din jur sau din diferite traume. Fă și tu la fel. Ia o traumă și exploateaz-o la maxim.

― Omul-Pastă-De-Dinți a fost inspirat dintr-o traumă. Mentolul e malefic. Să nu ai încredere în el.

― Cutremurător.

Se opriră în dreptul casei o sută treisprezece. Vântul ușor de toamnă aducea un miros dulce de scorțișoară și vanilie și ultimele rămășițe ale verii.

― Mai vorbim! își luă Io rămas bun. Abia aștept discuția noastră despre G!

Owen făcu ditamai grimasa când fu sigur că Io nu avea cum să-l vadă. Aceia era fața unui om încântat de o discuție despre băieți.