Arisadis Vol.2 - Pasărea astrală

Capitolul 21 - Capcana regelui

Hachyro mârâi, dezvelindu-și colții. Niciunul nu îl simțise apropiindu-se decât prea târziu, dar regele, deși i-ar fi putut ucide cu ușurință, le permisese să se ferească. Cu inima bătându-i nebunește, gardianul o căută în gând pe Kolibri. Trebuia să îi avertizeze pe ceilalți cu orice preț. Din păcate, ea era mult prea absorbită de luptă pentru a-i da atenție.

— Cu o asemenea ostilitate întâmpinați o veche cunoștință? oftă regele. Poate cu el veți fi ceva mai prietenoși.

Aruncă ceva prin aer, care se rostogoli până la picioarele lor. Hachyro se aplecă, apoi se retrase imediat, păstrându-și o expresie plină de răceală.

— Ce-i drept, și-a meritat soarta.

Ayun se întrebase adesea ce se alesese de Warax, dar acum nu mai conta. Capul fostului lor superior îi privea cu niște ochi goi pe un chip pustiu, pe jumătate putrezit. Nu fuseseră niciodată prea apropiați, însă Warax îl adusese în Turn și îi oferise rolul de gardian. Moartea lui era o lovitură grea, în special din pricina cheii pe care bărbatul o avusese asupra sa.

— A luat în stăpânire un obiect care, oricum, l-ar fi ucis mai devreme sau mai târziu, zise Gyaera, făcând semn spre ce mai rămăsese din Warax. Este o nebunie să încerci să controlezi o cheie fără un stabilizator.

În spatele lor, diavolul scoase un răget puternic și izbi cu coada în stâncă. Ayun avu nevoie de întreaga stăpânire de sine pentru a nu verifica ce se întâmplase. Pentru moment, regele era concentrat asupra lui și a lui Hachyro. Dacă reușea să ia legătură cu Kolibri, ceilalți puteau scăpa.

— Stabilizator? întrebă arsianul pe un ton batjocoritor. Ce prostie mai e și asta?

Era imposibil de spus dacă chiar îl interesa termenul sau voia doar să îi distragă atenția celuilalt. Gyaera culese o piatră de pe jos.

— Dacă o sprijin doar cu un deget, va cădea, explică, păstrând roca în echilibru pe degetul arătător. În schimb, dacă o țin cu toată palma, baza este mult mai mare, iar riscul de prăbușire diminuat. O astfel de bază este necesară și pentru chei, iar palma capabilă să le susțină o reprezintă esența Lumilor.

Hachyro arăta complet pierdut, însă Ayun întorcea pe toate părțile cele auzite. Regele vorbea despre o putere capabilă să-l ajute în controlarea cheilor. Ceva care să supună voința extraordinară a acestora. Esența Lumilor. Preț de o clipă, crezu că era vorba despre Granițe, însă respinse ideea. Niște simple delimitări nu-i foloseau la nimic. Se referea la altceva. La o putere precum cea a Solstițiului. La...

— Magie, șopti, iar lordul astral rânji.

— Ai intuit bine, așa cum era de așteptat. Totuși, nu o poți lua pur și simplu din pământ. Nu. Ea trebuie extrasă din locuitorii Lumilor, iar concentrația cea mai mare este în sângele lor. Din păcate, după cum ne-a demonstrat prietenul vostru, magia dispare odată cu moartea sufletului.

Așadar, așa pierise Warax, o biată victimă a unui experiment. Diavolul urlă din nou, într-un mod cumplit, iar răgetul lui Nileve răsună triumfător. Ayun își dorea, pe de-o parte, ca monstrul să fie învins, însă, pe de alta, voia ca lupta să mai dureze. Nu zise nimic, forțându-se să asculte mai departe. Nu auzise niciodată despre extragerea magiei.

— Am înțeles că am nevoie de o ființă cu sânge magic, pe care să o țin în viață până când vraja de supunere a cheilor este completă, continuă Gyaera, cu o încântare nebunească. Oamenii, demonii și zeii sunt prea slabi și, pentru a reuși, aveam nevoie de o creatură străveche. Ce altă făptură este mai legată de Lumea ei decât un marakai de tărâmurile natale?