Arisadis Vol.2 - Pasărea astrală

Capitolul 8 - În zbor spre Mirah

Ziua era însorită, făcând călătoria deosebit de plăcută. Un vânt slab adia discret, suficient cât să alunge căldura, iar coronamentul pădurii le oferea umbra necesară. Nu aveau niciun cal, iar Ayun nu era tocmai liniștit în privința planului conceput de către Aralla și Nileve, însă fusese suficient de înțelept încât să nu le contrazică. Deciseră să meargă pe jos o bună bucată de drum, pentru a elimina riscul de a fi văzuți. Dacă lorzii astrali intenționau să le ia urma, un dragon planând pe deasupra vreunui sat ar fi fost un indiciu suficient de bun.

— Înțeleg eu că e riscant ca Nileve să se transforme unde poate fi zărită, dar de ce trebuie să străbatem oceanul? întrebă Hachyro, nemulțumit. De ce nu realizezi Trecerea și aici?

După o lungă discuție cu Kolibri, Ayun le mărturisise că Trecerea spre Camastra se dovedi a fi posibilă. Singura condiție era să o deschidă într-un loc aflat la mare depărtare de orice urmă de civilizație, în cazul în care lucrurile ar fi luat o întorsătură neplăcută. Rillon pomenise despre niște insule izolate, aflate în Oceanul Sudic, pe care nu locuia nimeni, ce reprezentau soluția ideală.

— Din același motiv pentru care n-am făcut-o nici în Lhamda, răspunse gardianul scurt.

Altădată, Hachyro ar fi pornit un scandal monstru, însă pierderea Mairei era mult prea proaspătă pentru amândoi. În Lhamda, Ayun se simțise adesea tentat să se folosească de natura sa pentru a scăpa de sub robia lorzilor astrali, dar nu fusese în stare să sacrifice viețile nevinovate ale oamenilor din oraș pentru a se salva pe el.

Aralla și Nileve, care mergeau în spatele celor doi, vorbeau cu mult entuziasm despre prinții marilor orașe, chicotind pe înfundate. Ayun zâmbi, auzindu-le, moment în care ranița i se mișcă pe umăr, semn că Mox, cuibărit acolo, își căuta o poziție mai comodă de dormit.

— Nu le-am mai văzut așa vesele, spuse Rillon, venind în dreptul lui. Mă bucur că mi-ai ascultat sfatul și nu le-ai mai pricinuit necazuri.

Celălalt ridică din umeri, cu o expresie vinovată. Cavalerul se uită în spate, asigurându-se că fetele nu erau atente la ei, apoi șopti abia auzit:

— Ce e între tine și Aralla?

Luat prin surprindere, Ayun se împiedică, mai să ia o trântă. Hachyro, care până atunci afișase o atitudine nepăsătoare, nu se obosi prea tare să-și ascundă amuzamentul.

— Bineînțeles că nimic! Suntem doar prieteni vechi!

— Sigur? întrebă Rillon, suspicios.

— De fapt, tu de ce ai venit cu noi? i-o întoarse Ayun. Sunt convins că ți-a arătat Kolibri ce pericole ne așteaptă, precum și ce presupun cheile.

Le auzise pe surori discutând despre chei de față cu cavalerul, drept urmare nu se mai ostenea să tăinuiască subiectul lor. Rillon își îndreptă spatele, cu un rânjet larg pe chip.

— Nu mă interesează cheile voastre. Comoara pe care o vânez este cu mult mai valoroasă. Îmi caut o mireasă!

Arsianul ciuli brusc urechile, devenind interesat. Ayun bănuia că voia să fure câteva ponturi.

— Ăă... felicitări, spuse, neștiind cum să reacționeze la mărturisirea cavalerului. Cine este aleasa?

— Cea mai frumoasă prințesă de sub razele soarelui, declară el cu înverșunare. Misterioasa și minunata Aralla! Mă bucur că nu trebuie să te am ca rival, Ayun!